Doliu

Cine și/ sau ce îmi dă mie dreptul la o opinie? Dar ție, celălalt. Am trecut pur și simplu peste faptul că sunt insuficient informată....

Când mori devii nevalabil pentru lumea în care mă zbengui eu acum. Nu știu dacă cineva publică și scrie și din altă lume fiindcă această lume nu îmi permite accesul. Occidentul, mama lui, la care bălim mai toți ocazional, nu a dat mai niciodată senzația că este preocupat să cunoască și alte lumi, poate mult mai vechi, și să învețe de la acestea...ceva, orice. Progresul tehnologic/financiar/tehnologic a fost însoțit de dorința de extindere și de posesie. Asemeni Omului care crede că tot ceea ce există a fost creat pentru el și, mai ales, pentru bunul său plac.

Că vă place sau nu, eu cred că Dumnezeu se arată, se manifestă și acționează mult mai des prin oameni decât o face prin cutremure, avalanșe, incendii și asteroizi. Natura există în sine și se ghidează după legi  încă nedescoperite în totalitate de Om și de care acesta este încă fascinat. Am auzit una alta despre jurnaliștii uciși din Franța și inima și puținii mei neuroni au început să răcnească simultan și nu unii la ceilalți. Dumnezeu există atăt timp cât există oameni care cred în El și nu are nevoie de fanatici sau de arme pentru a își apăra onoarea...ÎNSĂ!

Există atât de multe alte posibile subiecte de satiră, în special politicienii, patronii, trântorii, SISTEMUL vă rog frumos încât mă întreb: de ce nu putem avea mai puține păreri despre ce ar trebui să creadă alții sau despre ceea ce ei aleg să trăiască și să creeze în comunitatea lor și în schimb să avem mai multe fapte în conformitate cu ceea ce credem și simțim noi?

Trăim într-o lume în care se fac bancuri despre violuri și lumea filmează accidente auto foarte grave și le postează într-o secundă pe internet, în care nu ne putem afirma părerile decât fiind contra cuiva sau a ceva și în care una ca mine rămâne cu degetul în gură și ochii în soare, nu fiindcă aș fi mai bună ci fiindcă nu înțeleg și nu mă adaptez...Am vrut neapărat să scriu un articol pe temă și nu m-am temut decât că mă voi contrazice singură și nu o dată!

Fiecărui om îi dă dreptul să acționeze propria judecată, minunatul drept de a alege chiar dacă nu din prea multe opțiuni sau opțiuni pe placul său. Apoi urmează fapte pe care eu nu am pretenția că le înțeleg și pe care le judec fiindcă nu pot auzi că cineva a fost ucis și să zic: ahh ok. Ia umbrela, pe lângă asta am auzit și că mâine va ploua.

Am scris suficient.