vineri, 31 iulie 2009

dincolo de usa

in seara aceea, laura se grabi mai mult ca de obicei sa ajunga acasa. sa fi avut vreo optzeci la ora cand trecu pe langa restaurantul lor preferat. pentru o clipa, i se paru ca il vede pe florin la marginea drumului, facand autostopul. ,,daa, ce-ar mai fi?". se grabea acasa tocmai pentru a avea timp sa ii pregateasca o surpriza la intoarcerea de la intrevederea cu clienta. nu stia inca in ce va consta surpriza dar stia ca avea timp pana pe la noua si jumatate cand acesta isi anuntase intoarcerea. odata ajunsa acasa, se hotari imedeat asupra problemei dar tocmai cand sa se apuce de treaba fu intrerupta de sunetul strident al soneriei.
*
florin nu facea intr-adevar autostopul, iesise la o tigara pe marginea drumului, si se gandea pentru a nu stiu cata oara cat de iresponsabili sunt vitezomanii. masina care trecuse semana izbitor cu cea a lui si a sotiei sale. arunca mucul si se decise sa nu mai astepte clienta cu care trebuia sa se intalneasca intrucat aceasta intarzia semnificativ, si mai avusese si strania dorinta de a se intalni in fata restaurantului si nu inauntru. facu cu mana unui taxi din care doar ce coborase o doamna cu intentia de a pleca spre casa mai devreme cand doamna ii explica ca pe ea o astepta, isi ceru scuze si astfel intrara in cele din urma sa discute. se uita la ceas, aproximativ ora opt, se incadra in timp destul de bine.
*
laura deschise fara prea multa tragere de inima, gandindu-se ca numai un vecin care dorea o favoare o putea deranja la aceasta ora; cand colo o doamna imbracata intr-o rochie rosie deosebit de eleganta, motivand ca a prins-o ploaia pe jos, ceru voie sa telefoneze pentru a chema un taxi. laura o invita inauntru si, nu se stie cum, in loc sa telefoneze dupa o masina, necunoscuta ramase la o cafea cu ea.
*
florin primi scuzele doamnei si fiecare isi comanda cate o cafea. discutara cateva ore in sir sau cateva minute, la cum decurgea conversatia nimeni nu putea fi sigur; la un moment dat afara incepu ploaia. cum doamna - care arata senzational in acea rochie rosie, remarca el - mergea in aceeasi directie, convenira sa imparta masina la plecare. timpul trecu, si florin paru ca uita ca este asteptat acasa. la un moment dat, se ridica pentru a se duce la toaleta. privindu-se in oglinda, vazu la gat lantisorul primit de la sotie si concluziona ca a sosit timpul sa mearga acasa. usa de la baie insa se blocase, si astfel el ajunse in situatia relativ jenanta de a striga dupa ajutor.
*
si laura uita ca avea de pregatit o surpriza. gasind la un moment dat din intamplare lantisorul pe care i-l daruise sotului pe canapea, se hotari sa sune la restaurant sa vada ce il retine. un ciocanit puternic in usa o intrerupse din ganduri si se duse agale sa raspunda. de data aceasta, sigur era cineva sa reclame ca muzica este data prea tare.
*
florin mai incerca de cateva ori clanta, apoi striga, apoi puse urechea la usa sa auda daca vine cineva. i se paru ca aude pasi. dar de ce se auzea asa de tare muzica din restaurant; parca atunci cand intrase era in surdina?!
*
laura ajunse langa usa, dar se hotari sa nu deschida decat dupa ce va da muzica mai incet, astfel, intorcandu-se cu spatele nu distinse cuvintele ce veneau de dincolo: ,, va rog frumos, imi cer scuze, se pare ca am ramas cumva blocat in baie".
*
doamna cu rochie rosie se gandi ca nu ar fi rau sa isi cumpere o umbrela pe viitor si ca totusi doua cafele baute seara inseamna prea mult.....

0 comments:

Trimiteți un comentariu