marți, 5 noiembrie 2013

Călătorie în timp

Astăzi am râs. Eram la birou şi cineva a scris nişte  inepţii pe skype, aşteptam să ne trimită un mail de aproximativ două săptămâni şi, când colo, nu avea adresa corectă...în condiţiile în care primise mailuri de la noi. Era comic de situaţie, era şi comic de nume (dar nu pot da nume), era comic şi pentru că două săptămâni am fost  pe hold aşteptând acele mailuri. I-am rescris adresa cu majuscule (era să scriu caps lock) şi apoi am primit 5 mailuri...mai mari. Ole!

Dar am râs cu toţii copios, din mai multe motive. Era soare, avea şi şefu chef de râs, aveam şi eu, ori în domeniul în care lucrez ai din ce râde dimineaţa, la prânz...şi seara mai puţin, că vrei acasă.

Asta eram eu astăzi când m-am dus până undeva cu frati-miu să recuperez nişte obiecte dintr-un cămin studenţesc.  Nu mai fusesem pe acolo de cam 2 ani, de când mă frecventam cu posesoarea obiectelor, dar m-am simţit ca şi cum nu aş mai fi fost de 5. Tipa care mi-a deschis la camera 6...sute (normal că nu pot spune nici asta) era micuţă şi blonduţă ceva înspre un gri înspre un şaten deschis...şi foarte comunicativă. Eram eu, când aveam 19 ani. Bine, doar culoarea părului era culoarea părului meu. Bine, eu nu am stat la cămin, am făcut şcoala aproape de casă. Bine, eu nu aveam iubit sau prietene pe care le sfătuiam prin telefon şi nici nu ajutam la cărat cutiile nimănui. Toate visele mele legate de studenţie în Cluj au năvălit fără drept de apel. Afară mă aştepta frati-miu şi pentru 2 secunde m-am întrebat cum ar fi fost să mă aştepte pe mine la 19 ani, să ducem nişte cutii la sau de la căminul în care aş fi stat eu în Cluj.

Până la urmă am plecat din locul acela înţesat cu amintiri foarte dragi şi cu ferestre ce dau către melancolie, am pornit, iar pe drum ceva prieteni şi anul 2001 mi-au revenit prin tâmple şi puţin în coşul pieptului dar am ajuns acasă înainte să îi scap pe sub pleoape. Nu m-am mai întrebat de ce în fiecare seară mă gândesc la anume lucruri la anumite ore, la lucruri recente când eu am putut zbura 2 secunde să îmi pun o întrebare de acum 12 ani.

Acasă sunt tot în 2013, şi chiar încerc să fac cozonac la ora aceasta. Bine, la ora aceasta scriu. Poate ai avut o zi lungă şi stai cuminte la calculator şi citeşti postarea asta, şi poate ai vrea nişte cozonac. Nu ştiu ce ai vrea. Ştiu doar că vine noaptea şi astăzi am avut 2 secunde 19 ani.

0 comments:

Trimiteți un comentariu