Ajutor mi-am pierdut identitatea

În cazul în care nu știați ce se întâmplă dacă vă pierdeți buletinul pe stradă, cel puțin în Constanța, vă spun eu astăzi o parte, că atât am aflat dar mi-a fost îndeajuns.

În drum spre muncă, poate fiindcă nu mă grăbeam, sau poate pentru că de două trei săptămâni am interiorul întors pe dos și pășesc aiurea sau filosofic, zăresc un buletin pe trotuar. L-am ridicat și, în timp ce mă uitam la adresă să văd dacă nu cumva trebuie să bat tocmai la poarta lângă care eram, o doamnă s-a oprit lângă mine. nu e departe strada de aici mi-a zis, de parcă mi-ar fi citit gândurile. Mie însă mi s-a părut ușor periculos să mă duc la respectiva persoană acasă, neștiind cine îmi răspunde la ușă și cu ce intenții poate considera că am venit. Mai ales că în ultima vreme chiar făcusem un gest total nepotrivit și știam bine că și cei care te cunosc și îți cunosc intențiile pot reacționa în fel și chip dacă îi calci pe coadă.

Așa că am ajuns la concluzia că indiferent cât de bune și de pure ar fi fost intențiile mele în acest caz, chiar nu aveam de unde ști cum mi se va răspunde și am preferat să mă duc la sediul poliției din zonă, la o distanță de câțiva metri de unde eram. Cei de acolo l-au preluat cu un mulțumim care părea sincer și am plecat mulțumită că am avut ocazia, credeam eu, să fac o faptă bună. Eu personal mi-am pierdut cartea de identitate de trei ori până acum, de două ori a trebuit să o refac, iar odată mi-a fost adusă la barul în fața căruia fusese găsită cu tot portofelul- cu cardul, banii și tot ce mai era în el. Portofelul nu știu cum îmi căzuse dar erau numai urme de tocuri cui pe el, iar tipul l-a găsit în aceeași seară dar a vrut ba să îl arunce, ba mi-a spus că s-a gândit că va avea probleme că l-a luat în loc să îl lase acolo. Ca apoi să îmi spună că m-a recunoscut din poza de buletin fiindcă veneam des în perioada aia și păream de treabă. Nu știu cât de de treabă e personajul meu de astăzi, dar mi-a fost frică să mă duc la el acasă.

Așadar am predat la poliție actul și dă-i înapoi spre muncă. Discutând la telefon cu un prieten, acesta îmi spune că mai bine anunțam direct persoana. Abia în acel moment am realizat că nu îi reținusem numele. Reținusem adresa, reținusem anul nașterii, dar nu și numele...știu că pare de neiertat, dar să spunem că e bine că mai știu cum mă cheamă pe mine. Așadar, deloc surprinsă că nu am reținut numele, mă întorc la poliție să le spun că vreau să îmi confirme numele să încerc să îl anunț pe om pe internet să vină la ei după buletin. Mi s-a spus că nu se face așa, că sunt date private, că nu e legal și că îmi pot face probleme și cu persoana. Eu aveam de gând să scriu pe facebook: dacă te cheamă gigel și stai pe strada x, du-te și ia-ți buletinul de la secția de poliție Y. Eventual scriam doar prenumele dar dacă nu îl mai știu gestul meu va rămâne incomplet. Poate este mai bine. Însă dacă îi rețineam numele nu mai reveneam la secție si probabil făceam asta.

Văzând că nu am voie i-am întrebat de unde va ști persoana să vină la ei. Buletinele stau la noi câteva zile, pe unii i-am mai sunat eu că erau la Romtelecom și unii mi-au zis ehe nene e pierdut de 6 luni mi-am făcut altul. De la noi ajung la evidența populației și ăia îi sună...dar de cele mai multe ori omul și-a făcut altul.

Am revenit la birou cu gândul că, până la urmă, dacă îmi notam eu datele, puneam liniștit pe facebook și aia era. Colega mea de birou, auzind toate acestea îmi spune hă, hă păi de ce să îi anunțe cineva să vină după el?? nu mai bine primește omul o amendă sau oricum îl face din nou, plătește niște taxe..

Ce să mai spun? Cel mai probabil dacă v-ați pierdut buletinul îi puteți da un sărut franțuzesc de adio ca mine, fiindcă dacă cineva nu va veni la voi acasă iar voi nu știti unde l-ați pierdut și când...mai greu. Iar dacă găsiți voi un buletin și aveți posibilitatea de a merge la posesor fără a vă teme pentru siguranța dumneavoastră, cu siguranță veți fi mai de folos decât poliția.

În încheiere, dacă ai 28 de ani și locuiești undeva pe Labirintului și nu știu prin ce minune vezi postarea asta, și ești chiar tu, buletinul tău e la secția de pe Ștefan cel Mare. Și cred că e mai bine că ți-am uitat numele, că poate nu ți-ar fi convenit să îl vezi pe aici.