marți, 29 octombrie 2013

Mulţumesc

Cu telefonul pe umăr, o mână pe lingura cu care amestecă în oala de pe foc şi un ochi pe caietul de teme al copilului, prietena ta cea mai bună îţi dă un sfat sau te ascultă cu urechea la uşa pe care urmează să îi intre curând musafiri. Poate i-ai urmat sfatul, poate nu. Poate i le urmezi întotdeauna, poate nicicum. Dar în momentul acela, ea e acolo pentru tine.

Uneori nu este greu să ceri ajutorul sau să ţi se ofere ajutor când îl ceri. Uneori este greu să îl primeşti. Nu mă refer la situaţiile de orgoliu sau la cele în care nu se mai poate face nimic. Vorbesc poate despre cum prietena ta e în Cucuieţii din Deal şi cu toate acestea ţi-a răspuns la acel telefon şi a fost lângă tine. Recunoştinţa este un lucru firesc, poate şi bun. Dar ajutorul nu este pentru a fi recunoscători sau pentru a ne simţi datori. Nu ar mai fi ajutor.

Aşadar, cum îi mulţumeşti celui care te ajută? Primind în primul rând ajutorul său. Ascultând ceea ce spune, doar ce am povestit că este poate cu mâncarea pe foc, sau poate în drum spre o şedinţă importantă la muncă, sau poate s-a culcat cu jumătate de oră mai târziu fiindcă a vorbit cu tine. Aşadar, ascultă ceea ce spune. Revin la discuţia mea cu cineva în care era vorba că:

Cel mai important lucru pe care ţi-l poate acorda o persoană reprezintă timpul şi atenţia sa. Simte-te mai bine fiindcă a făcut asta. Dacă a doua zi eşti tot cu lacrimi în ochi şi îi duci o ciocolată, ei bine, cum ai primit tu acest ajutor? Adevărata mulţumire rămâne întotdeauna faptul că ai primit binele făcut. Ajutorul nu se primeşte numai la nevoie, se primeşte fiindcă unii oameni vor alege să facă acest lucru.

Dacă ei ţi-au dat timp, dă-ţi şi tu timp. Şi, până la urmă, ajută pe altcineva. Ai fi uimit cum se întoarce acest lucru în viaţa ta. Ceea ce încerc să spun este că ajutorul nu are neapărat echivalent într-un fel de răsplată, anumite gesturi nu ar putea fi întoarse nici dacă ai cumpăra un castel.

Iar dacă persoana va avea nevoie într-o zi de ajutorul tău, sunt sigură că nu i-l vei oferi fiindcă erai îndatorat ci fiindcă asta vei simţi să faci. Şi încă ceva, cu siguranţă te poţi considera norocos dacă ai fost în ambele situaţii.

Cu toate acestea, nu pot încheia altfel această postare decât spunând mulţumesc, bani de castel încă nu am.

0 comments:

Trimiteți un comentariu