Stimate om cu puterea de a face ceva,

permite-mi să încep prin a îți mulțumi pentru cele cinci minute acordate. Nu multe se pot întâmpla în 5 minute dar acordarea primului ajutor este una dintre ele iar alta dintre ele este un zâmbet sau o vorba bună într-o zi rea.

Cu toate că majoritatea aspiranților la timpul și ofertele tale se străduiesc să îți explice cât mai clar și concis ce pot și ce vor face ei pentru tine, îndrăznesc a îți vorbi referitor la ceea ce cred eu că poți face tu pentru mine: să mă pui în legătură directă cu materializarea visului meu.

Știi, mulți vorbesc despre faptul că a fi unul dintre ajutoarele sau mâna dreaptă a lui moș Crăciun este un job de vis dar și extrem de solicitant, mai ales în perioada Crăciunului. Pentru a trece la subiect îți spun că job-ul meu ar putea mult mai fain decât atât. Asta pentru că între a potența credința în moș Crăciun aș prefera să caut credința în alte surse, în Dumnezeu și în sine însuși. Un alt motiv este că așa cum nu ar trebui să existe o zi specială pentru zâmbete și strângeri de mână, așa nici cadourile nu ar trebui să aibă alt motiv decât bucurie celui care le primește.

Strategia mea ar fi următoarea: După ce am stabilit că nu trebuie o anume ocazie și o anume poveste de adormit sau după caz de pedepsit copii, m-am gândit să păstrez totuși anume grupuri țintă. Chiar dacă un cadou este de multe ori un lucru material cumpărat cu bani, el poate fi o mângâiere simbolică pentru cineva care merită cel puțin la fel de multă bucurie și afecțiune ca și restul lumii. Plus că putem lua oricând în calcul timpul petrecut de persoană la achiziționarea cadoului și mai ales timpul petrecut de persoană cu acest gând pentru o altă persoană. După ce am subliniat latura nematerialistă a cadoului, înțelegem de ce nu doar copiii, săracii și suferinzii au nevoie de cadouri.

Aș începe cu mamele care nu mai cheltuie bani și timp pentru ele. Aș continua cu oricare persoană care oferă constant și nu își acordă mai niciodată o plăcere sau un răsfăț din diverse motive. Următorii sunt oamenii triști sau oamenii singuri. Și tot așa, dar nu continui fiindcă nu este important să punem lumea în categorii ci acest circuit al darurilor în natură. Am afirmat mai devreme că oamenii au nevoie de cadouri și aș dori să întăresc această afirmație explicând că oamenii au nevoie de cadouri tocmai pentru că se presupune că un cadou nu este ceva necesar ci un bonus, un răsfăț și așa mai departe.

Există oameni care dăruiesc prin munca lor și nu mă refer doar la a cumpăra ceva. Există oameni care îmbracă, hrănesc și chiar spală și îmbracă oameni fără adăpost, care salvează animale, care dăruiesc și luminează prin arta lor, care sunt prieteni și nu numai extraordinari. Există oameni care împart portocale sau flori pe stradă unor străini, care plătesc altcuiva un bilet de autobuz sau o cafea.

Dragă omule,

reiau scrisoarea. Mi-ar plăcea să am un job care să implice a face cadouri oamenilor, chiar dacă nu aș reuși să îi ajut mereu, măcar un zâmbet și două grame de speranță să aducem în lume. Gândește-te. că tot e luni mâine, cum ți-ai începe ziua făcând pe cineva cu două secunde mai fericit. Dacă te-ai găsit, fie și din greșeală, între gândurile mele, scrie-mi înapoi. Sau, și mai bine, fă ce îți trece prin cap.

Stimate Potențial Partener,

aș dori să devin un dăruitor. Și nu te gândi că tu nu ai nevoie. Lumea are. Sau așa văd eu la ora asta nocturnă.

Cu chef de a nu deveni niciodată un om mare și realist,
Zak.