Pe cine să înjur?

Mi-au înghețat picioarele. Și mâinile. Douăzeci de minute. Tot în stație sunt, cu gâtul ca girafa după microbusul minune. Doar ce mi s-a explicat că seara circulă la distanță de douăzeci de minute unul de celălalt. Asta conform grafic, adică hârtie, adică teoretic. Și aseară am stat douăzeci și cinci de minute în stație, dar nu a fost o problemă, fiindcă la medic am stat de la nouăsprezece jumătate la douăzeci și două, fiind martora oculară a unei invazii de copilime cu viroze și alte nebunii. Practic am ascultat un bebeluș plângînd zece minute pe ceas. Zece minute e mult, chiar și pentru un bebeluș, mai ales că vocea și-a menținut intensitatea și frecvența până la ultima lacrimă.

În timp ce copiii treceau prin trauma unui tratament pentru viroze, injecții și orice mai poate fi aplicat, eu așteptam să îmi vină rândul, căutând curaj să mă adresez într-o pauză pentru a reprograma, fiindcă îmi era clar că fluxul de kindărime în trend cu focarul de infecție și cu colectivul de creșă/ grădiniță/ școală nu va vedea un obstacol în prezența mea și a altor doi-trei adulți pierduți parcă pe acolo. Până la urmă, am reușit să discut cu medicul și am demarat ceva investigații pentru cel mai nou hobby al meu, ceva dureri și altele...nu mă puteam duce în altă zi fiindcă tot în 2015 am fi fost, plus că am doar câteva zile libere în curând să îmi caut alinare și sper eu vindecare.

Chiar dacă din păcate încă am timp să mă gândesc de ce mă evită prieteni vechi sau să mă enervez la muncă sau în vizită la rude și îmi vin extrem de multe gânduri despre mine și ce fac greșit, chiar dacă îmi propun să nu mai critic (inclusiv pe aici) fiindcă recunosc că de la un timp ard tot și mă simt ad literam sătulă de ignorare, de tupeu, de prefăcătorie și răutate, chiar și în gramaj mic, chiar dacă....nu am cum nu mă gîndi involuntar la această melodie acum. Întrebarea cu care încerc să stopez aceste gânduri este dar eu ce fac bun sau mai bun sau pentru a fi mai bine?

 Nu am un răspuns pentru această întrebare, iar când voi avea răspunsuri ele vor fi în faptele și inima mea și pentru conștiința mea și nu pentru un articol sau zece articole (căci eu încă sper că de fapt sunt un om foarte bun).

Ce înseamnă civilizație? Înseamnă să îți cunoști drepturile și obligațiile în aceeași măsură și să păstrezi un echilibru între ele! Dar dincolo de liberul arbitru ești condiționat de legi, de regulamente, de legi nescrise, de obiceiuri și mai ales de minunata mentalitate colectivă. FAPTUL CĂ ÎNCERC SĂ STAU ACASĂ CÂND SUNT BOLNAVĂ nu înseamnă că merg la cerșit sau că prefer să stau acasă, așa în general, în detrimentul unei activități, fie ea remunerată sau nu.În sezonul gripelor magazinele și autobusele sunt pline de oameni bolanvi care tușesc, strănută sau au nasul înfundat. Ferea să își pună omul și mâna la gură, ferea mai ales la bărbați de șervețele nazale, ălea sunt pentru poșetele muierilor exclusiv. Apoi, ferea ca respectivii să lipsească de la muncă (da, chiar și pentru motive medicale), fiindcă nu vor fi plătiți sau înlocuiți. Așadar, fiindcă ei au copii acasă, vor pune preț pe orice, mai puțin pe persoana lor. Acești oameni se vor duce la muncă, nu se vor trata și nu se vor odihni, iar odihna este un element vital în vindecare. Mă întreb, oare acelui angajator îi convine să îi vină doi angajați foarte bolnavi și să îi îmbolnăvească alți zece, iar randamentul lor să fie considerabil mai mic? Chiar nu știu, fiindcă nu sunt angajator și nici măcar manager. Nu cunosc foarte bine mecanismul. Știu doar că atunci când lucrezi la foc continuu, când vei lipsi va trebui să anunți din timp pentru a face un schimb de tură iar dacă din diverse motive nu se poate, ai o problemă și colegul are și el una, fiindcă dacă tu nu vii, el nu pleacă acasă. Cu alte cuvinte, nu m-am născut chiar ieri, și înțeleg că cine are copii sau rate e cu gândul la bani și bănuți și e nevoit să îi numere cu zecimale. Știu că dacă lucrezi într-o industrie în care activitatea se desfășoară la foc continuu e chiar grav dacă nu poți ajunge și nu are cine te înlocui, dar am văzut și multe lucruri rezolvate cu bunăvoința colectivului și acordul conducerii. Știu că foarte mulți oameni nu sunt ca mine, fata lu' mama și tata care a fost aproape doi ani legați șomeră și care nu are copii de crescut, nu voi uita cei doi ani cât voi trăi dar nici rău nu mi-au prins. Am reevaluat multe.

Și totuși mă întreb de ce la doctor trebuie să merg doar pentru o urgență sau un stagiu avansat al bolii/ afecțunii și niciodată preventiv? Ultima oară când am ajuns cu o viroză domnul doctor s-a înverzit la față și m-a întrebat ușor nelămurit de ce am așteptat atât de mult să vin...eram răcită grav de patru zile și mi se și termina concediul...a fost goldendiamond (despre acest cuvânt în alt articol). Dacă nu îmi reglam situația la muncă aș fi îngroșat rândul celor din mașini, magazine, farmacii și poate spitale (fiindcă amenințarea reală a fost că răceala coborâse înspre plămâni). Îmi este puțin teamă de ceva mustrări pe care le voi primi după acest articol dar pentru ce mai am blog??? Dacă nici aici...

De ce nu putem spune STOP din când în când? De ce dacă eu mă duc pe picioarele mele la medic pentru un consult de ce sunt privită de parcă aș fi râioasă sau tâmpită? Scrie pe fruntea mea ce am? Nu, altfel aș fi citit invers în oglindă și m-aș fi tratat. Scrie pe fruntea mea de câte ori nu am ajuns nici eu la doctor din motive de bani și de timp? Nu, am eu frunte eminesciană, dar nici chiar așa. Doar nasul îl am într-adevăr mare (stați calmi, sunt simpatică în felul meu). Scrie pe fruntea mea ce dureri am avut și ce săptămâni secsi, cu douâzeci de minute de înghețat în stație, cu întârziat la muncă/ întâlnire după ce am plecat de acasă fără a mânca pentru a fi sigură că ajung la timp și am întărziat pentru că drumul era într-o condiție foarte proastă iar mașina nu a venit nici pe departe la timp? Oh, da, știu că există mulți și foarte mulți oameni cu probleme mai mari, mai grave sau mai complexe decât ale mele. De câte ori mă plâng îmi va reaminti cineva. Ei bine acești oameni nu își vor lăsa viața pentru a o trăi pe a mea, nici nu vor pierde ceva fiindcă am eu ceva, nici nu au pierdut ceva fiindcă am eu, și nici nu cred că mi-ar putea rezolva problemele pocnind din degete doar fiindcă ale lor sunt mai mari sau mai multe. Așa că, dacă am stabilit că nu facem schimb de vieți, să ne vedem fiecare de a sa. Că nici eu nu voi putea face schimb de viață cu nu știu ce persoană bogată, piloasă, sănătoasă, frumoasă și cine știe în ce context bizar fericită...și Bianca are problemele ei, despre care putem auzi la TV chiar dacă nu ne pasă și nici nu ne interesează. Ooo da, a ne interesa și a ne păsa nu sunt deloc același lucru.

Așa că vă întreb pe cine să înjur: firma de transport, oamenii care îți tușesc în moacă a la lejereanu, cei care încearcă să taie rândul la coadă nu fiindcă chiar au prioritate dintr-un motiv(urgență medicală, vârstă înaintă, handicap, copii mici și foarte mici, gravide) ci fiindcă consideră automat că tu mai poți aștepta, cerșetorii care își PERMIT să te înjure sau să te amenințe fiindcă le-ai dat prea puțin din ceva ce tu aveai și ei nu (de când am pățit-o și de când i-am văzut pe unii că aveau program și zone de cerșit cum am eu program și target la muncă le dau extrem de foarte foarte rar ceva și doar celor care nu îmi cer dar îi văd eu) iar tu te rogi să nu ajungi ca ei, guvernul, șefii în general fiindcă observ că e o modă, pe cei cu apa caldă că fac duș mai rar decât în Evul Mediu, ENEL, șoferul de microbus automat mitocan și tot el supărat pe mama lor de călători, mâța de pe stradă apărută într-o astfel de zi și care miaună cerșind și ea inoportunș ploaia și vântul care pot f...orice meci, PE CINE???

Mai rămâne să mă înjur pe mine, fiindcă dacă ești ghinionist nu înseamnă că ești prost dar nici departe nu ești. Dacă la persoana a doua nu rezonează, confirm eu pentru persoana întâi. Oamenii vor oameni veseli și norocoși în jur, speră că se ia; le mai place de tine și că ești om bun sau corect dar dacă ai necazuri pa-pa.

Dar despre de ce visam eu să renunța la critici și la înjurat, și despre asta într-un  alt articol. Numai bine!