Nu cred că a trecut chiar atât de mult timp de când aveam patrusprezece ani și cu greu scoteam printre dinți, chiar și singură în cameră sau în curte la țară o naiba sau dracu. Țin destul de bine minte o scenă din clasa a opta când un grup de fete a vrut să mă bată în vestiar și apoi a renunțat- nu mai țin minte de ce au renunțat, dar le enervam fiindcă nu înjuram și spuneam mereu mulțumesc ca o mironosiță. Anii au trecut, ai crede, dar în orice colectiv în care ajung periodic sau pe o durată mai lungă, observ că încă suntem în școala generală. Eu sunt aia fricoasă și urâtă, care dacă cumva pare deșteaptă pare doar pentru a jigni interlocutorul sau care dacă se revoltă nu are minte sau are tupeu.

Taxatoarea din autobuz își permite să îmi atragă atenția,vânzătoarele îmi răspund în sictir, în esență oricine cu care mă contrazic va spune că nu se poate discuta cu mine. Rudele atrag atenția fiindcă sunt rude, este de datoria lor, și ne vor binele. Cei în vârstă ne trag de mânecă, de urechi și ne impun părerea lor fiindcă sunt în vârstă, rudele în vârstă nu mai spun. Vecinii de asemenea se simt datori să își dea cu părerea despre educația, relația, viața noastră. În fața unui profesor nu comentezi fiindcă el este profesorul și...cumva ai uitat că șefii sunt cei care îți dau salariul?

Limite sunt peste tot și nu mi se pare normal nici azi, nici mâine, nici ieri, ca altcineva să și le impună pe ale sale și să le treacă pe ale mele fluierând. Dacă ripostez, o fac în primul rând că sunt deranjată, că mi-au fost trecute niște limite și abia apoi pentru că am gura mare și am tupeu. Aceeași taxatori abuzivi cu mine vor lua poziția ghiocelului în fața unui bărbat masiv sau a unei țațe mai mare decât ei. NU, NU AI CUM ÎNCHIDE O DISCUȚIE ELEGANT CU CINEVA NEELEGANT. Bărbații judecă în stânga și dreapta fiindcă e dreptul lor de bărbați. Ce merit au ei pentru cum s-au grupat cromozomii și pentru că au o pendulă în loc de o pisică acasă? Jandarmii, de asemenea un bun exemplu, tari în clanță cu femeile și noroc frate cu toții golanii sau bărbații cu fizic impunător.

Dedic această postare tuturor celor care nu mă cred inteligentă dar cumva au alte așteptări de la mine de sunt surpinși de faptul că îi contrazic, de dintr-o dată devin necooperantă și cu tupeu. Dedic această postare tuturor celor care au fost aroganți sau violenți față de mine fiindcă contextul i-a pus cumva într-o poziție superioară: fizic, numeric, ierarhic, natura relației dintre noi, etc Să vă fie de bine! Am ajuns să mi se spună sau confirme că stau prost cu nervii, am ajuns să își verse nervii pe mine toți frustrații care nu au cum se lua de ceea ce îi deranjează și mă fac ușor ușor să intru în cercul lor vicios.

Nu de alta, dar ar fi ușor să dau cu pietre în pisici, să scuip asfaltul că doar nu mă va bate, să reped un copil doar fiindcă eu sunt adult și să nu mai iert niciodată pe cei care poate chiar îmi greșesc neintenționat sau nu îmi greșesc așa mult.

Să ignor nu merge la mine, am ajuns să fac un foarte fain tratament la stomac, iar când aleg să nu mai țin în mine lumea mai sus enumerată mă jignește mai tare și, dacă are cum, timp și chef mă lovește la figurat unde mă doare mai tare. Dacă i-am greșit cuiva, să îmi spună cu ce, are șanse reale să îmi cer scuze.

Dacă doar te iei de mine doar fiindcă poți, îți reamintesc că te vei purta cu mine după cum îți permiți dar și după cum îți voi permite eu. Și încă ceva, alte răutăți sub forma unor aparente critici constructive chiar nu se pun, mai ales când unii le maschează atât de prost.

Să auzim de bine stimați cititori și să aveți parte de cât mai puțin și mai rar din cele scrise mai sus!