DOR. Trei litere de efect

Mi-a fost foarte dor de tine şi de discuţiile noastre la un pahar de hîrtie, de acum fără cafea, despre tot şi toate, despre nimic şi nimicurile noastre, despre cum ni s-a făcut foame de râs; despre ,,ce bine e, frate, să glumeşti cu cineva care îţi înţelege glumele,,, discuţii virtuale incredibil de reale...

Fi-r-ar! Dacă noaptea toate pisicile sunt negre, gândurile mele se plimbă ca mâţele. Nocturne...Greu îmi mai găsesc cuvintele pe tastatură la ora aceasta, adică tocmai în 2015. Dar ăsta mi-e adevărul la ora asta. Dor mi-a fost de ore în care am râs cu lacrimi, conştienţi că, dacă ne-am apuca de stand-up, ar trebui să ne clonăm pentru a avea în public şi spectatori care râd şi din neuroni şi din atrii şi din ventricule. Dor mi-a fost să umblăm creanga prin urbe, la poveşti şi la depănat de vise, la pierdut timpul făcând amintiri din nimica toată. Şi ce dor mi-a mai fost numa aşa, să ştiu că te sun şi îmi dau suflarea la o poveste iar tu apari de nu ştiu unde naiba şi faci o chestie de genul mă învii cu apă vie. Da de câte ori nu m-am gândit cum ne sfătuiam noi (mai mult tu pe mine) legat de gândurile mele care deveneau poveşti online, cu fluturi mai mult în cap decât în stomac...Dor mi-a fost să ne prindă un răsărit pe plajă, încă povestind orele din noaptea abia trecută, ehe. Dor mi-a fost să sui în tren, bus, ceva şi să îţi sar în braţe ca un copchil, să zburdăm două căpriţe în toată firea.

Dor mi-a fost să îmi pot arăta sufletul fără fond de ten, extensii sau o bască pe ochi şi un guler ridicat până în nas, dor mi-a fost de sufletul tău şi de privirea ta; eh, pisici, prietenii sunt suflete pereche, hai că am ştiut-o toţi cândva..

De mi-a fost dor, mi-a fost de nu mai ştiu. Îmi amintesc, privesc în gol, privesc adânc în momentele în care sunt doar eu pe drum sau pe loc cu o carte în ochi, muzică în căşti şi cu ferestrele deschise larg, larg ca ochii mei, larg ca un zâmbet pe care nu îl pot descrie ...mi-a fost dor până nu am mai fost. Mai aveam puţin şi mi se făcea dor de mine. M-am aruncat în litere şi semne de punctuaţie şi aproape că nu am mai simţit nevoia să ies să iau aer.

Tu....eu încă scriu. Sunt aici. Sunt gata să râd la glumele mele şi să cad pe gânduri de îmi scrântesc neuronii legat de lucruri care pe mine mă preocupă punct. Eu sunt.