Eh, acu-i acu! M-aş mai căuta de cuvinte vreo două ore pentru ceea ce urmează, dar nu am buzunare la pijama. Fie ce-o fi, mai în goana trenului, cu haz dar şi cu tâlc, ca toate peripeţiile noastre. Povestea asta începe acum vreo doi ani, eu fiind pe atunci proaspăt intrată în firma în care ea lucra de ceva luni. Mi-a fost indicată ca fiind doamna Bau Bau (aţi uitat că nu prea dau nume??) şi mi-a aruncat o privire din cap până în picioare fără a spune ceva. Nu mă puteam decide dacă era a la sictir privirea sau doar seacă, ba mi se păruse că simt ceva îngânfare plutind în micul spaţiu dintre noi dar nici acum nu ştiu ce a fost şi nici nu mi-a mai păsat. La ceva timp, această persoană mi-a fost numită şefă şi pe cât ne-am tras de păr la muncă, pe atât de tare ne-am ţinut la degustările de Jagermeister prin Vama Veche. Dar să ajungem şi la ea, la poveste şi la femeia din faţa poveştii- în spate nu prea se pricepe să stea.
Dacă o vezi (are aproape un metru şaizeci), o auzi pisicindu-se la telefon (în timpul unor negocieri uşor barbare) şi te pierzi în ochii-i mari rotunzi de căprioară, poate crezi că e un fel de păpuşică. Ei bine, fata asta nu e deloc de decor, şi, făcând un mic abuz de imaginaţie şi de sinceritate, o pot vedea sărind la nevoie la propriu, dând palme sau chiar pumni sau potolind cu o anume privire ceva spirite mai încinse sau mai neinspirate. S-a născut să vindă şi să negocieze, sau să fie gazda perfectă, dar pentru cine crede că e greu să o calci pe coadă am o observaţie: îşi poartă părul foarte lung, deci coada aia e mai în drum decât aţi crede. Le are cu subtilităţile, le are cu cărţile şi de ceva timp şi cu sportul, dar nu, nu de asta am scris despre ea.
În principiu, sunt două chestii mare şi late care o nominalizează pentru un articol şi care pot deveni foarte uşor motoare de propulsie şi pentru alţii, cu condiţia să fie deschişi, dispuşi, şi până la urmă interesaţi de astfel de manifestări. Prima chestie este latura sa umană de care eu am beneficiat direct ca prieten şi musafir şi indirect prin activităţile ONG-ului său propriu, unde figurează de ceva ani ca om bun la toate. Despre ONG-ul în cauză aţi mai citit pe aici şi veţi mai citi, şi oricum nu ne ajung timpul şi articolul acesta. A doua chestie este stilul său de viaţă îndrăzneţ, curajos, prompt şi uşor de admirat din exterior. A lucrat pe vapor, a fost plecată în lume un an, a pus stop când era timpul să încheie momentul şi a continuat ori de câte ori a fost nevoie, făcând şi o mie de schimbări pe rotaţie care au permis continuitatea. E perseverentă şi îi pasă de umanitate, fără a fi gravă sau sfântă. Poate nu a înţeles că uneori uşile nu sunt deschise pentru faptele sale, şi a fost surprinsă în timp ce a bătut a doua oară la ele, asta da, îi pot spune.
Lumea nu este mereu pregătită pentru ceea ce noi considerăm ajutorul nostru către această lume sau calea dreaptă şi cu siguranţă lumea nu este tocmai pregătită pentru persoane ca ea. Dar asta nu înseamnă că nu este nevoie de oameni care pot fi religioşi şi veseli, carismatici dar fermi, decişi dar adaptabili, gata să planteze sâmburi din care ies baobabi. V-am promis astăzi un articol, acesta este. Fie să dăm tot mai des despre oameni despre care să scriem până se tocesc tastele.
Numai bine vouă şi mult vânt turbat din pupa ei spre noul an!
0 comments:
Trimiteți un comentariu