Les cadeaux

sursa foto: claudiuciobanu.ro


Bună seara tuturor! Inspirată de discuţii relativ recente, m-am gândit să abordez un subiect mereu actual, profitând de faptul că Valentine's, Dragobete, Întâi Martie şi Opt Martie ne suflă puternic în ceafă: acela al micilor gesturi care ne fac ochii mari. Să nu credeţi că am înnebunit de tot şi vă sfătuiesc să faceţi cadouri sau în general, să vă purtaţi altfel decât (vă) simţiţi!! Insist că, într-o relaţie, cele mai de preţ lucruri pe care oamenii şi le vor oferi sunt timpul şi atenţia lor. Desigur: înţelegerea, sinceritatea, bucuria şi sprijinul, libertatea şi loialitatea completează această legătura şi au ca punct comun faptul că odată oferite, oferite rămân- nu le putem cere înapoi şi nu pot fi date înapoi, pot fi doar refuzate.

Iubirea şi prietenia sunt noţiuni abstracte care se concretizează în fiecare secundă pe globul pământesc în oameni şi în faptele lor. De ce nu ar fi cadourile privite ca o astfel de materializare? Vreau să trec peste latura lor de şantaj, de aparenţă şi de compensare fără a o nega. Şi, pornind de la dorinţele şi experienţele proprii, să schiţez imagini pentru cei şi cele în căutare de idei pentru a oferi ceva unei alte persoane cu ocazia zilelor de mai sus sau cu ocazia zilei de astăzi, cea care va rămâne mereu cel mai bun prilej sau motiv.

O carte sau cărţi putem lua doar unei persoane despre care ştim că citeşte măcar ocazional şi despre ale cărei sfere de interes avem măcar o vagă idee. Eu spre exemplu aveam o regulă din a nu face cadou cărţi pe care eu personal nu le citisem, dar din ce în ce mai des am încălcat regula cu câte un cunoscut  sau câte o colegă, neîmpărtăşind aceleaşi curiozităţi şi nefiind la curent cu tumultul din capul său. Nu sunt de acord cu ideea de a face cărţi cadou în speranţa obsesivă de a dezvolta gustul cuiva pentru citit, nu înţeleg prea bine rostul unui astfel de demers. Pentru lecturi suplimentare sunt profii şi părinţii.

Deloc poetic, cum speram eu la două dis-dă-morning când îmi notam acest articol în minte, trec la cărţile de colorat pentru adulţi, cu creioanele/ cariocile de rigoare, eu personal dorindu-mi de ceva timp un pix cu pastă mov spre a mă ajuta în clasificarea unor notiţe personale. La fel, depinde de gusturile persoanei, dar aici cred că avem mai multă libertate de alegere decât în paragraful anterior.

Că tot spuneam de paragrafe, ca o continuare a ideii din deschidere, un minunat cadou va fi timpul de calitate petrecut împreună cu cineva la o plimbare, la un spectacol, la un film la cinema, la o cafia, pe malul mării, sub plapumă cu ciocolată caldă în nas când afară e viscol. Beţi o gură de apă după ce v-aţi lămurit exact ce sugeram în cea cu plapuma.

Dacă timpul petrecut împreună nu se va demoda, atunci sper sincer că nu se vor demoda nici florile vreodată. Şi rog la fel de sincer domnii să nu se simtă excluşi sau exploataţi de acest paragraf. Eu însămi apelez ocazional, prin eliminare, la unul din instrumentiştii cvintetului: flori/ dulciuri/ machiaje/ bijuterii/ produse cosmetice.

Cât despre surprize, o surpriză, orice ar însemna asta, este bine venită şi este de preferat să fie plăcută. Mie mi-ar merge şi o vizită surpriză, făcută sau primită de o persoană de care îmi este dor direct proporţional cu kilometrii dintre noi.

Puteţi lua şi bilete la meci sau abonamente la sală, cadoul este despre cel care îl oferă dar este pentru destinatar. Destinatar, substantiv masculin.

Mai în glumă, mai în serios, plata unei facturi la Enel sau Ecoterm poate fi o surpriză, un cadou sau un ....motiv foarte serios de ceartă. Aveţi grijă ce variantă selectaţi din meniu. Gata, că deja încep cu umorul caracteristic, mai mult sau mai puţin util vouă în acest caz. Vouă ce vă place să primiţi?

Vă doresc cele bune şi spor în a vă exprima!