Visul cu pepeni

I have a dream. Pam pam. Ei, nici chiar aşa.

Visez că pot fi eu însămi triunghiulară într-o lume plină de cercuri, pătrate, steluţe şi orice altceva; o lume în care nu mă salută alte triunghiuri decât acelea amoroase. Nişte complicaţii inutile despre care s-au scris cărţi şi s-au făcut filme, chestii din care nu a ieşit nimeni întreg fiindcă unele chestii chiar se pot împărţi numai la numere pare.

Visez că voi avea trei câini, despre care veţi citi curând pe aici, adică rotweiller-ul Puiuţ, cocker-ul Dulcolax şi probabil ceva bichon pe nume Pufuleţ. Visez maxim că mai mult mă voi plimba în parc decât să îmi pap ficaţii cu veterinari, mâncare, dresaj, porcării prin curte şi casă.

Hopa! Visez că voi avea curte la casă, clar. Trei câini, un pisic, şi prieteni mulţi care îşi fac concediul moca în zonă, trebuie curte, clar.

Visez că unii oameni vor avea timp să se oprească din mers pentru a ne uita împreună la roua de pe frunze, la vrăbiile care nu sunt toate la fel aşa cum nici noi nu suntem, la un nas de câine de sub o portiţă (pe asta am menţionat-o clar din melancolie), la raza de soare prelinsă pe mare şi alte nebunii.

Visez că m-am schimbat naibii (ştiu că nu e frumos să spui naibii, dar cum ştiu multe şi nu le aplic...)şi acum nu doar că ştiu ce am de făcut, mai şi fac, în loc să sufăr repetitiv mai mult sau mai puţin în tăcere şi în loc să şi de multe sau mulţi.

Visez că măcar mi-am început călătoria. Visez că încă mai contează să dai un măr unui om, într-o lume în care se moare de foame. Visez că o vorbă bună nu e o vorbă în vânt şi două secunde în care cineva e mai bine sunt două secunde în care nu e mai rău.

Visez că timpul nu a trecut doar în calendar. Că am ceva de spus, şi ce e drept multe de făcut. Visez că m-am oprit puţin din a circula în mintea altora, unde numa că îmi iau amenzi şi mă pierd şi mai şi mă duc acasă cu mâna goală.

Visez că e o carte cu numele meu  pe copertă într-o librărie şi oamenii o iau şi se aşează pe un fotoliu, şi trec de prima pagină, şi de un nume ca oricare alt nume pe o copertă ca oricare altă copertă. Iar după ce au citit, se schimbă ceva în lume. În bine.

Visez că mă uit după mai puţine lucruri, dar văd mai multe. Visez că lucrurile s-au întâmplat pur şi simplu, nu cum trebuie, nu cum se zice, dar e chestia aia despre care nu vreau să vorbesc prea direct pe aici, e chestia aia maxim şi e o.k.

Poate vă întrebaţi ce e cu pepenii din titlu. Până nu visaţi nici nu veţi afla.