Planuri

Dincolo de punctul de vedere geometric asupra problemei, planuri există în viaţa de zi cu zi ale fiecăruia. Cu ce scop contează mai puţin atunci când te întrebi cu ce rost. Anul acesta am avut cele mai multe planuri din viaţa mea, şi cu excepţia călătoriei făcute de ziua mea- de care nu mai aveam chef şi am vrut să o anulez în ultima clipă, toate au rămas la stadiul de plan, sau, şi mai rău, la capitolul unde dai şi unde crapă.

Dintre aceste planuri, menţionez: continuarea antrenamentelor de aikido cu scopul de a obţine o centură, promovarea acestui blog pe culmile succesului, ştergerea definitivă a acestui blog pentru a îmi reinventa abordarea, un nou loc de muncă nu-ştiu-cum, revederea unor oameni dragi după ani de zile, şi mai nou, tentative de a ţine post. Ocazia cu care am aflat cât de multe chestii NU sunt de post. Nu voi merge mai departe să spun că postul este mai mult decât o practicare a unei diete alimentare, asta o ştie fiecare mai bine pentru el sau ea, iar eu nu despre asta scriu.

Concluzia la aceste planuri şi la altele neînşiruite aici? Mie îmi este aparent foarte uşor să fiu înţeleaptă şi cumpătată în teorie şi să îmi fac planuri. Concluzia doi: când îmi petrec  timp gândind şi tot gândind cum şi ce să fac, nu mai fac.

Aşadar, eu ştiu că îmi doresc să fac ceva când sunt la jumătatea drumului privind acel lucru sau poate după ce l-am realizat. Nu condamn neapărat planurile, doar pe ale mele.

Cât despre gânduri, dacă nu au rost scop nici să nu le cauţi!