Un gând alandala

Spaţiul permite lucrurilor să existe iar distanţa le permite să se apropie aşa cum trecerea timpului le permite să aibă loc. Dincolo de asta, mă simt de parcă oricât orizont ar avea, soarele nu mai răsare la adresa indicată. Posibil să nu mai lumineze pe aici niciodată.

Când cerşeşti atenţie, s-ar putea să capeţi milă. Cine are milă de tine se va considera un om bun, uitând că mila conţine un ingredient fatal: o doză de dispreţ care poate creşte până nu rămâne decât dispreţ. Dacă îţi e milă de cineva care caută atenţia, afecţiunea şi înţelegerea ta, atunci da, poate mai bine să nu îţi fie nimic. Eu ştiu, fiindcă am cerut lucruri fără a fi îndreptăţită şi le-am aşteptat doar fiindcă le doream, nu fiindcă chiar veneau.

Eu ştiu cum e să fii ăla care greşeşte, ăla care spune tot şi după aia rămâne cu inima la balamuc după urmări. Aşadar, nu ştiu multe altele, dar ştiu că, cel puţin în ceea ce mă priveşte, un lucru e un lucru şi alt lucru alt lucru, nu se înlocuiesc, vă spun eu că dacă pui mălai în loc de făină nu iese tot aia. Aşa că nici persoanele nu se înlocuiesc. Sunt doar persoane care, fiind în preajma mea, m-au făcut să apreciez prezenţa lor mai mult după pierderea unei alte persoane.

Asta fiindcă sunt genu ăla de prieten cretin care stă acolo şi nu se dă dus nici cu pietre dacă vrea să îţi fie alături, şi preferă să te uiţi urât la el decât să te lase, dar da, pentru mulţi asta e una dintre limitele răbdării. Ultima oara însă, nu am plecat din cauza mea. Fiindcă aveam eu nevoie de o persoană de care îmi va mai fi dor şi pe viitor exact în ciuda tuturor celor întâmplate, a supraestimatei logici şi a ta, dacă citeşti acest articol şi strâmbi din nas. Aşa că am primit-o pe aia cu mila şi cu dispreţul şi cu ura for ever maxim.

Pe blog, din ce mai văd, şi cum spuneam recent mai am multe de văzut, este o.k. să înjur, să scriu poetic despre poate singura noapte cu cineva, să mă declar rege al bunului gust, dar în realitate, aşteaptă să vezi cine dă doi lei vechi despre părerile tale şi ceea ce simţi.

Cum ar fi să mă vezi în fiecare zi şi să mă suporţi? Dar cum ar fi să mă vezi în fiecare zi şi să mă placi?

E alandala gândul acesta, dar e omniprezent. Nu te ancora în trecut şi nu tremura de temeri pentru viitor. Dar dacă eşti sufocat şi sufocant în prezent, ia zi băi nene cu multe cărţi scrise de tine şi unele citite de mine, ACUM ce faci?

Am şi ceva de spus, chiar şi un gând alandala. De departe cea mai urâtă chestie pe care am gândit-o anul acesta a fost că trebuie să mă opresc din scris, fiindcă nu am nici un drept şi nu are nici un rost. Fiindcă cel care scrie şi persoana care îţi e vecin de paisprezece ani dar o vezi doar din greşeală la Revelion sunt una şi aceeaşi persoană.

Cu tot cerşitul meu de atenţie şi sacul de defecte, pe bune că nu merge să spui că îţi place de mine fiindcă scriu aici. Pe bune! Pe bune că cineva vorbea cu mine despre ce scriu, apoi cum se supăra îmi critica şi scrisul, ne amesteca rău, fără a pricepe că din prima nu trebuia să ne separe!


Asta nu înseamnă că dacă jucăm tenis împreună e musai să citeşti pe aici şi să îţi placă, dar să te lauzi că îţi place de mine când după ce ai citit o postare de a mea lucind de aparentă înţelepciune mă cunoşti şi îmi vezi limitele şi ai parte de prezenţa mea altfel decât teoretic şi conform imaginaţiei tale din ce scriu.


Mă simt aiurea, aşa e când faci faze aiurea, când primeşti nişte cuvinte şi nişte gesturi şi nu poţi replica cu nimic, sau când nu le primeşti, şi când te gândeşti că e obligatoriu să vezi dacă eşti depresiv sau doar prost rău.

De aici ajung la altceva. Poţi fi prost în lumea asta, ţi se mai iartă, eu ştiu. Poţi fi rău. Nu ştiu dacă am fost cu intenţie dar răutatea ta va fi resimţită ca răutate doar de cineva căruia îi pasă de tine şi de răutatea ta, deci ai şanse să ţi se ierte. Dar să nu fii nesimţit şi să nu treci limitele lui x sau y, care, ATENŢIE, nu sunt aceleaşi, că doar nici x sau y nu sunt. Poţi face ceva condamnabil doar să nu afle nimeni şi să nu te plângi după aia la careva. În unele situaţii, poţi fi şi nesimţit.

Dar mare, mare grijă - şi aici sunt ironică, că mă îndoiesc sincer că asta chiar ar fi un pericol pentru voi, mare grijă să nu fii neinteresant. Fiindcă a venit iarna oameni buni şi răi, iar interesul poartă fesul!