Hey

Anul  nu începuse tocmai bine. O accidentare la coloană, din nou fără loc de muncă şi fără perspectiva de a mai crede că relaţiile normale sunt altceva decât un balaur cu trei capete. Cam atât. Eram seara în oraş cu alţii cu vieţi aparent mult mai roz decât a mea şi cu toţii am ocupat abuziv masa la care stătea un tip. Retras şi apatic, ne-a lăsat în plata Domnului cum se spune când am ocupat masa. Figura lui nu trăda o anume stare şi una peste alta am schimbat două trei vorbe. Apoi, trăiască facebook-ul! Ne-am mai văzut. 

Oricât încercam să îl studiez pe acest om, îmi dădea cu virgulă. Şi acum îmi dă, doar că am restrâns la trei zecimale. Aparent solitar şi apatic, iată-l mereu asaltat de tot felul de inşi care se prezentau a fi prietenii lui. Iată-l invitat pe colo pe dincolo. Iată-l căutat. Cu toate acestea, cam de la primele discuţii îţi dă de înţeles că este un etern solitar. Îţi dă de înţeles că poate fi trist şi sec şi în acelaşi timp te poate face să râzi cu lacrimi şi râde până i se înroşesc obrajii la anumite discuţii. E incredibil cât de dezvoltat are simţul umorului cineva atât de sătul până peste cap de, să îmi fie cu iertare, de viaţă.

Viaţa sa e mai mult pe drumuri, drumuri la care poate ar renunţa oricând, din ce îmi spune, dar pentru ce? Când vine vorba despre meseria lui, aceasta i-a dat diverse ocazii şi i-a luat multe altele, ar pune stop dar nu vrea stop, vrea să continue altcumva. Dacă eşti mai zuzu, ca mine, şi îi spui că merită să fie fericit, se uită cruciş şi devine ironic.

Din nou, pentru cineva atât de circumspect şi autoproclamat scârbit de oameni, face gesturi care te lasă waw, pentru a folosi un termen recent. Face chiar surprize. Nu dă doi lei pe tristeţea ta, în sensul că are clar o idee cel puţin pentru a o goni. Ştie clar cum e cu dezamăgirile şi cu perioadele proaste care sunt atât de lungi că nu mai are rost să le spui perioade.

Cred că o ştie inclusiv pe aia cu: am avut o zi proastă. Nu, prost eşti tu. Hai mă, cum să spui aşa?

Pe scurt, în tot cinismul său, îţi oferă atenţie, afecţiune şi o porţie zdravănă de râs. Ştie să fie un prieten bun şi mi-aş dori să dea de mai mulţi oameni care să îl aprecieze şi înţeleagă cu adevărat. Până acum câteva luni avea o fundiţă roşie cu mesaj de la mine. Acum, poate dă de postarea asta.

Dacă zâmbeşte din greşeală, poate nu am bătut degeaba în tastatură.