Acum cincisprezece ani sau poate mai mulţi, tot ce am putut remarca a fost că era un tip simpatic. La primul revelion cu gaşca minune am avut loc lângă el şi l-am călcat zdravăn pe picioare încercând să dansez pe o melodie de muzică populară. Timpul a trecut, am mai avut loc unul lângă altul la Revelion şi e un partner de dans de nădejde.
E cam omul pe care toţi îl sună când vor să se distreze. Nu contează dacă dansează, cântă sau face drumeţii, el este acolo şi exploatează momentul la maximum. Rar îl vei vedea altfel decât în mijlocul acţiunii. Rar îl vei vedea altfel decât zâmbind. Uneori îl vei vedea rar fiindcă merge mereu pe câte undeva cu cineva sau altcineva.
E cam omul pe care toţi îl sună când au o problemă. Fie că mută mobilă, pune gresie sau te transportă cu maşina undeva, e acolo, el este. E printre puţinii pe care i-am cunoscut care se oboseşte să lase loc de bună ziua şi noaptea. E cam omul pe care îl căutam unii dintre noi, mereu de bază, mereu pe poziţii, cucubau ştie ce e în sufletul lui, fiindcă de fel spumegă cică de un fel de optimism contagios.
Nu vă mai spun ce meserie practică că deja îl trecem la eroul satului, fără ironii. Cu toate acestea, e un om simplu. Poate fi cel din alimentara care nu se suie în cârca ta cu coşul de cumpărături când staţi la rând, poate fi cel care îţi ţine uşa de la microbuz în loc să te placheze, poate fi cel care îţi zâmbeşte politicos şi rezervat şi îţi sărută mâna când faceţi cunoştinţă. Poate nu îl vezi, dar, dacă îl vezi, nu îl uiţi.
Îţi poate da cheia de la casa lui, mai mult sau mai puţin metaforic. Mereu dă câte ceva din timpul său. Şi nu ştiu cât de greu este de pierdut, fiindcă nu e ranchiunos dar...cred că e iremediabil. Dacă l-aţi întâlnit şi i-aţi strâns mâna, aveţi norocul de a fi dat de un bun prieten.
Şi cam atât, ceea ce face acest om va vorbi mereu de la sine. Ori pentru aste merită clar să credem în karma.
0 comments:
Trimiteți un comentariu