Nu ma pricep foarte bine la multe dar as vrea sa te intreb de ce
nu raman anumite lucruri intre noi si coordonatele geografice ale momentului.
Poate m-am simtit cumva cand am vazut un rand scris despre mine dar dimineata
mea impartita cu tine era doar a noastra. Nu mai spun cand ai ales sa strigi la
portavoce, ca la o licitatie, tot ce ai gasit de condamnat si de dispretuit la
mine. Nu mai zic nimic, dar imi vuieste capul de ganduri si m-am saturat...pana
peste cap!
Cat mai este oare, in piata, kilogramul de intimitate? Tanjesc de
ani de zile sa am o usa doar a mea pe care cand o inchid in urma mea sa o
deschid numai si daca am eu chef sau Politiei eventual, iar uneori cred ca nu
mi se va mai intampla niciodata sa am un loc in care sa pot fi eu cu toti piticii,
un acasa. De ce daca le povestesc celor pe care ii consider apropiati lucruri
despre mine am gura sparta iar daca vreau sa tin anumite lucruri doar pentru
mine sunt egoista si gresesc in acceptiunea majoritatii?
Intre a fi fericita si inteleasa va asigur ca primeaza a fi
fericita. Cu toate acestea mi-am petrecut o viata dirijand camioane cu
explicatii care s-au intors inapoi goale sau cu rotile sparte. Daca pana si
aici pe blog am ajuns sa explic anumite lucruri sau sa insist asupra lor
fiindca apropiatii au inteles pe dos sau s-au legat aiurea de lucruri
superficial, e cam grav. Vorbeam recent cu cineva despre nunti si am ajuns sa
ma intreb de ce mama si cu tata (e retoric, in cazul lor am renuntat de mult sa
ma intreb) sau cea mai buna prietena a mea nu s-ar putea bucura pentru mine
daca ma casatoresc intr-un cadru extreme de restrans, respectiv eu, mirele si
oricine e musai sa fie acolo(ofiterul starii civile, preot, etc). Putem sa ne
strangem dupa aceea sa dansam sa mancam si sa ni se faca urari mai mult sau mai
putin din suflet.
Din punctul meu de vedere, care m-am obisnuit sa fie unul singular
in lumea in care incercam sa traim, cea mai intima relatie o am cu mine insami,
urmatoarea este cu Dumnezeu (fara a ma declara nici religioasa nici credincioasa),
si apoi consider ca trebuie sa fie relatia dintre mine si el, daca chiar suntem
un fel de jumatati din ceva. Apoi, pot veni toate celelalte relatii. Si pot
pleca, mai mult sau mai putin. De ce as tine musai ca un moment intre mine, el
si Dumnezeu- cum cel putin se presupune ca ar fi cununia religioasa sa fie
impartit intre noi si alti nu stiu cati insi, oricat de prieteni si de familie?
Fericirea se simte, nu se afiseaza in claxoane prin oras si fotografii pe
facebook.
Spuneam mai sus ca nu prea mai simt nevoia sa fiu inteleasa, desi
este o stare ideala in anumite situatii, poate si asta de a scrie ceva care
este public, pe internet; ori carti si ziare nu citeste tot omul dar pe
internet sigur intra toti desteptii si nu numai. E o stare ideala, insa cu cat
tu, ca prieten, simti mai mult nevoia de a ma judeca, eu voi simti din ce in ce
mai putin nevoia de a fi inteleasa, nu mai spun aprobata de tine, oricine ai
fi. Te-ai gandit vreodata ca si eu iti accept anumite lucruri si poate chiar
iti tolerez altele? Pun pariu ca nu prea. Dar eu nu simt nevoia sa iti aprob
omul din asternut, locul de munca, starea financiara sau urmatorul pas din
viata. Se aplica exact aia cu:prietenii
sunt oamenii care iti raman alaturi in ciuda faptului ca te cunosc.Exact aia.
M-am mai saturat si de altele decat marea mea groapa sufleteasca
din paragraful de deschidere. M-am saturat de rautati gratuite, de tachinari,
de umblat in varful picioarelor in prezenta unor oameni carora nici macar nu
vreau sa le fiu in preajma, de privare de somn si de liniste doar pentru ca
altii au anumite idei despre cum trebuie sa isi petreaca omul o zi, chipurile
libera, de incercari de a face un gest dragut caruia i se raspunde cu sictir
sau care este interpretat ca m-as fi bagat cu bocancii peste cineva.
Si de aici ajung si la una dintre chestiile de care m-am saturat
cel mai tare. Nu mi se va parea niciodata firesc sa vorbesc cu o femeie despre
epilat, doctori, pastile si barbati doar fiindca suntem amandoua femei- nu mi
se va parea firesc sa ma dezbrac de fata cu ea, chiar si in vestiar, mi se pare
aiurea dupa o varsta si o fac doar ca pentru asta e vestiarul. De asemenea nu
mi se va parea niciodata normal sa am o relatie intima cu o persoana, cu un el,
intima din multe puncte de vedere si sa am o lista de subiecte tabu fiindca asa
se metine misterul din relatie. In momentul in care esti deschis la tot felul
de idei (incerc sa nu imi distrug blog-ul cu postarea aceasta) fi deschis si la
faptul ca sun om si am cosuri pe fata si da, culmea, stii ce fac pentru a nu
imi mirosi picioarele sau gura? MA SPAL! Extraordinar, nu sunt asa prin magia
aia pe care trebuie sa o mentin intr-o relatie in care tu vrei ca eventual eu
sa iti spal…hainele.
Credeam ca multi isi fac griji ca voi crapa singura. Dar nu isi
fac griji. Se simt superiori fiindca ei au descoperit de la secretul unei
casnicii si a creste-cum necum- copii la a avea un grup de prieteni. Ar trebui
sa fie fericiti in loc de a se simti superiori. Am mai spus asta.
Poate multi se vor supara citind asta si trebuie sa imi asum sau
sa raspund la intrebarea la ce ma gandeam cand am postat pe blog, chiar nu m-am
gandit? Dar voi la ce va ganditi cand ma deranjati sau suparati, chiar va
ganditi?!
Ca o incheiere, as vrea sa spun ca, dupa mult timp am avut ceva
zile si seri de sambata placute fiindca am avut posibilitatea de a fi pe unde
si cu cine imi doream a fi versus unde trebuie conform parerii altora. Asadar,
nu am avut o zi proasta si am sarit sa scriu asta. Am avut o zi cu ganduri
despre multe si mi-am dat seama ca oricat de exclusa ma simt, as prefer totusi
sa nu fiu in anumite locuri cu anumiti oameni si sincer, mi-ar placea sa poata
deveni o alegere din toate punctele de vedere!!
O duminica placuta tuturor.
0 comments:
Trimiteți un comentariu