Barissimo şi-a tras mâner la uşă

Da, e adevărat. Ce-i drept, ultima oară când am fost acolo, cuier încă nu aveau dar am descoperit mâner la uşă, pe interior, rezolvând astfel eterna dilemă a celor care, eventual, doresc să iasă din local la un moment dat spre a se duce acasă.

Acum, că este iarnă, şi mai este şi frig, aşadar avem de toate, prea rău parcă nu mi-ar fi să mă mut undeva cu ceai cald, ciocolată caldă cu frişcă şi caramel şi câteva zeci de cărţi. Îmi şi imaginez cum eu aş sta la masa de la parter, aceea din dreptul ferestrei imense, aş citi şi aş bea ceai (asta pe zi) şi m-aş uita pe geam la cei care se chinuie prin zăpadă / mocirlă. Cu o carte bună, îmi dădea de înţeles cineva recent, somnul nu te fură nicicum, aşadar să tot rămâi înzăpezit pe acolo.

Păcat însă că nu au prăjituri sau plăcintă cu mere, mare păcat. Prima mea sugestie către o domnişoară de acolo a fost o cutie de sugestii. După aceea, vise cu aromă de scorţişoară sau ciocolată sau vanilie. Dincolo de acest păcat al lor, localul se menţine pe poziţii făcându-mă să visez în faţa tastaturii cum ar fi să rămân cu zilele pe acolo la citit. Până atunci, din motive tehnice, mă delectez cu opera lui Gabi şi le fac o vizită virtuală.

Cam la asta mi-a zburdat mie gândul printre sănii la ora aceasta. Seara se aşterne mai ceva ca zăpada peste mine aşadar vă întreb: voi ce aţi face dacă aţi rămâne sinistraţi seara în Barissimo sau într-un alt local? Nu merită contemplat puţin aspectul?