Hai să ne bulgărim...

Viscol. Frigul de pe lume. Lumea nu mai este demult albă sau poate nu mai disting eu prea bine între stânga și dreapta, înainte și demult, tare demult. Mă ține de mână iar eu merg cu ochii închiși și cu mâna mai caldă și iarna devine de un alb suportabil, și puțina căldură mai topește din gheața ultimilor ani, câți, nu mai contează. Doar moartea mai așteaptă după colț, statornică și calmă...nu pândește, așteaptă ușor ardelenește lume și lumi cu ierni cu tot.

Până în cerescul ardelenizat, simt strângerea de mână și pașii mei tropăie prin zăpadă încercând să țină pasul cu pașii mari de uriaș. Însă sunt calmă și nu mai simt că viața mă târâie sau că mă grăbește. Orice durată, chiar și cea a unui mileniu, se stinge fără drept de apel în fața nerăbdării și a grabei agitate. Toată iarna de afară mă cuprinde și devin o figurină ninsă într-un superb glob de cristal întors ușor de o mână, poate de copil, poate de un bătrân cu barba albă și cu ființa cât tot omătul.

Poate de aceea este viscol, cineva a întors globul pentru a admira lumea, lumea e cu susul în jos, dar cumva poetic, iar gândurile ni se amestecă cu sentimentele cu amintirile, alunecăm înapoi în timp...și cred că atunci mă prind mai bine de mâna ce mă ține, bine cât să fie și ea prinsă...dar doar dacă vrea. Și încă un pas peste alte urme, fiecare urmă e o poveste peste care scriu povestea mea ca orice muritor.

Rândurile încep a îmi cădea aici asemeni zăpezii, alene, sau puternic, se aștern de la sine, vin de pretutindeni și pur și simplu m-au troienit propriile gânduri. Simt nevoia de a deschide o fereastră, asaltată de temeri vechi și noi, dar partea aceasta cu fereastra este o altă poveste, cu alte cărări și trăiri.

Dincolo de anotimp, perceput ca temperatură și omăt înlăturat cu lopata, zgomotul unor bocanci în zăpadă nu a sunat nicicând mai bine sau mai liniștitor. Suntem fiecare pe drumul său, drum ce poate fi netezit doar de răbdarea noastră și dezăpezit uneori de răbdarea cerească.

Ai citit aceste rânduri și au mai nins fulgi, și lumea de afară s-a schimbat cu câțiva milimetri. Scoate-ți mănușile și hai să ne bulgărim iar râsul nostru să facă concurență zurgălăilor din colinde.