Frumoasă și singură

Ca prin farmec, când eram părăsită, înfloream. Sau doar găseam timp dintr-o dată? Găseam timp să mă pieptăn, să îmi pun un cercel în ureche și să dau un strat de ruj pe buze sau unul de mascara pe gene.Aveam chef de plimbare, timp de râs, reluam vechi hobby-uri sau descopeream că pot avea un hobby mai mult de o săptămână. Poate mai puneam mâna pe o carte sau visam la câte ceva legat de job cum ar fi fost un curs sau un job în sine. După toată perioada de bocit, de căderi emoționale, de cearcăne și pofta de masă pusă în cui, parcă arătam mai bine. Ori prietenii mei știu că acele perioade nu sunt scurte, dar mai știu și că până acum nu am murit.

Dar ce e cu toate balivernele ăstea?? Chiar trebuie să ne ascundem tot timpul după factorul numit timp? Nu putem fi pur și simplu doar iubiți și frumoși? Căci da, soro lume, în ordinea aceasta se întâmplă, și nu invers, cum vor cei de la TV să credem, adică să credem în reclamele lor și în noi și în oameni nu. Pot fi singură toată viața și acele reclame nu mă vor ajuta cu nimic; poate doar să cheltui bani din portofel. Pentru că: dacă nu îmi estimez valoarea în funcție de (existența unui) bărbat, de ce m-aș identifica cu gura lumii și prețul pe care ea îl pune pe cum arăt eu?!

Chiar nu e mai bine să scoată cineva la iveală frumusețea din noi și să o reflecte cumva amplificând-o decât să ne punem la vânzare în ambalaje lucioase prin  baruri sperând că nu va arunca nimeni hârtia pe trotuar după ce o va fi golit de conținut? Chiar nu se poate să fim cumva văzuți până în străfunduri în loc de a fi frumoși și singuri?

Nu am nimic cu frumusețea, dar oricând este mai bine să fie reflectată de privirea cuiva decât de o oglindă, nu am nimic cu frumusețea dar am ceva cu singurătatea! Atât de mult, că aș cupla singurătățile oamenilor, până ...ar face pui?! Stai că nu-i bine.

Sper că ție îți este bine și te mai aștept să citești pe aici.