Graţie Maleabilitate Sensibilitate

Salut.
Dacă vă dă cu virgulă, transformaţi în acronim. De foarte mulţi ani aceste personaje au fost sursă de inspiraţie pentru pasaje umoristice pentru acest blog sau discuţii cu prietenii, şi cu siguranţă o temă foarte bogată în caz că, totuşi, aş dori să mă apuc de stand up...comedy. Până una alta mă apuc cu mâinile de cap citind articole care descriu cum şoferii se ridică de la volan, să pălească un călător care nu s-a confirmat legilor...junglei. Aveam de gând să le scriu un articol de mulţumire sau să îi citez într-un discurs de mulţmumire în cadrul unei gale în care eu primesc un premiu pentru activitatea acestui blog, chiar aveam.

Însă am citit acel articol, şi nu, nu voi pune sursa. Şi iar m-am întrebat ce se întâmplă cu operaţiile aritmetice de bază. Un şofer, unul singur, versus cel puţin douăzeci de călători. 1 versus 20, pentru a fi mai clar, în caz că tot ne conducem după legile junglei- nescrise aşadar adaptabile, eu zic că este un scor favorabil pentru 20. Uite şi articolul, m-am mai gândit, şi am vrut să vedeţi de la ce a izbucnit scânteea.

Elementele care au contribuit la explozia din capul meu (mic de altfel) sunt: propria experienţă pe această rută, experienţa mea şi...părerile mele! Din 2002 am avut neplăcerea de a circula cu lunile cu această firmă, în funcţie de amplasamentul locului de muncă. Ca să nu mai spun că sunt unii angajatori care preferă să dea abonamente (emise de această firmă) angajaţilor în loc de decont transport, somându-i astfel să circule în condiţiile acestea sublime cu "s" de la sensibilitate. Ştiu că abonamentul este mai ieftin decât cel de la firma concurentă (cu care circul eu) dar siguranţa mea, sănătatea, dacă nu şi viaţa valorează mai mult de treizeci de lei (nu şi conform CNAS şi altor instituţii). Sau cel puţin aşa sper. Şi cum speranţa crapă ultima, în acest caz probabil în accident auto, mă ambiţionez să găsesc alternative.

De ce atunci când noi oamenii ne unim contra a ceva sau a cuiva o putem face doar prin: bârfă, critică, violenţă nejustificată, etc? Foarte rare cazurile în care oamenii îşi unesc forţele spontan pentru ceva constructiv. Cum ar fi fost ca oamenii să ceară şoferului să oprească şi să coboare toţi, şi vorba unei prietene, să sune toţi la 112? Cum ar fi, vorba lui C.H., să nu mai cumpere NIMENI abonamente la ei câteva luni şi să nu mai urce nimeni în maşinile lor? De ce dacă şoferul mă bruschează pe mine nu e problema ta...dacă mâine în locul meu e sor-ta sau...(dacă aş fi continuat stricam blogul pe două silabe cu cratimă)?

Chiar aşa, călătorul nu este decât un lache care dă banii pe belet şi apoi te pup pa-pa?? Adică un şut în fund sau un pumn în faţă, incluse în preţul călătoriei? Nici părinţii sau profesorii nu şi-au permis să îmi vorbească ca aceşti domni şoferi. Mereu mi-am spus că atitudinea unei persoane spune mai mult despre ea decât despre mine, dar...eu îndur, voi la fel, unde ajungem?

Mi-am adus aminte de şoferul de pe autobuzele cu numărul 22 ruta Năvodari Lumina, care, deşi informat de mine de două ori de la urcare că doresc să cobor la Spitalul Privat Ovidiu a trecut în viteză pe lângă acesta, m-a lăsat într-un şanţ cu nămol, şi fiindcă nu aveam şi eu şi ditamai autobuzul loc în şanţ s-a şters apoi de mine după ce mi-a aplicat o uşă exact în umărul operat. ŞTIU că articolul este despre altă firmă, dar l-am menţionat pe acest domn ca o favoare. Dacă aş fi reţinut numărul (greu mă să concentrez printre înjurături), îi făceam şi o dedicaţie la postul de radio ascultat în maşină.

Chiar nu se poate face nimic, fără diateze reflexive? Eu deja de foarte mult timp nu mai circul cu aceşti minunaţi, dar eu sunt doar unul. De multe ori visez că bang zdrang scriu eu un articol şi se petrece o schimbare...pam pam. Nu am nici o concluzie pentru acest articol. Am uitat-o în microbuzul cu numărul 23.