M-am gândit la foarte foarte multe, nu pe tastatură, doar pe coate sau pe burtă seara când nu puteam adormi. Am visat urât, mi-am făcut bilanțuri, mi-am numărat planurile și prietenii lipsă. Ce-i drept, mi-au tot ieșit pe minus oamenii pe care am insistat să îi numesc prieteni și uneori chiar să îi sun. Nu am concluzii filosofice, asta am făcut.
Mi-a venit într-o seară să arunc cu rânduri despre relații, mai ales despre relațiile mele, apoi m-am gândit mai bine pe ce lume trăim și cum suntem și a rămas să mai gândesc dacă chiar pot scrie un lucru care să facă un
Mi-am spus că nu caut nici simpatie, nici milă, nici aprobare pe aici dar îmi e clar că nu caut nici să stric imaginea cuiva, nu că aș avea cum sau de ce. Eu îi văd acum așa cum îi văd, am doi ochi, am și ochelari, nu îmi trebuie ochii altora pentru ceea ce rămâne părerea mea. Nu vreau scandal, doar că dacă e musai nu mă tem de el.
Despre prietenie nu am mai scris, presimt că voi avea ceva de scris toată viața, de bine, de bine și uneori de rău, dar sigur urmează destule experiențe. Când vin experiențele vin și rândurile de la sine. Așa cum și prieteniile vin de la sine, se mai păstrează de la sine...dar nu se pierd de la sine decât dacă renunță ambii simultan și mai mult sau mai puțin voluntar.
Viața mea a mers mai departe după un an oricum dar numai anost nu, cu toată existența mea anostă și îmceputul meu de
Visez, încă visez că cineva va citi și articolele care urmează și va deschide larg ochii sau mi-i va deschide mie dacă va alege să scrie un rând după rândurile mele. Poate chiar tu. Voi reveni.
0 comments:
Trimiteți un comentariu