Nimic

În nici un an nu am renunțat în a îl aștepta pe Moș Nicolae, chiar dacă ani la rând am fost dezamăgită că nu am găsit nimic în ghete. Există atât de mulți părinți care nu își permit acest gest dar lumea insistă în continuare pe povestea cu cumințenia și răsplata. De parcă chiar ar dărui un părinte vreodată o nuia unui copil, când toți părinții vor doar să își vadă copiii fericiți și sănătoși. Altfel bănuiesc că nu s-ar mai face părinți când sunt mari.De parcă miturile și cumințenia au prea mult de a face cu banii.

De fapt, este uimitor pentru mine cât de multe și de multe altele au de a face cu banii. Dați-mi voie să spun că banii sunt pe locul doi ca importanță în lume, după orice altceva ce puneți voi pe primul loc. Sună materialist? Sună nepotrivit cu spiritul comercial de sărbători sesizabil cu ochiul liber din autobuz? În ceea ce mă privește, este adevărat. Banii nu pot cumpăra sănătatea, dar cu siguranță te pot ajuta să o întreții, să tratezi sau chiar să previi una alta. SUNT ATÂT DE MULTE SITUAȚII ÎN CARE SUNT NECESARE DONAȚII PENTRU CA CINEVA SĂ SE OPEREZE, DE PREFERINȚĂ URGENT. O răceală netratată îți poate da bătăi de cap o lună fiindcă nu ai cumpărat chimicale cu nume sonore și musai cu grupul de litere ,,ex'' în denumire, sau fiindcă nu ți-ai permis să lipsești de la muncă. Mănânci ce poți, când poți, ce ai..dacă ești anunțat că ai musafiri primul tău gând este legat de ce le vei pune pe masă. Dacă ești invitat la un eveniment, a doua grijă după cadou sau dar devine vestimentația. Aș putea continua de doi lei la infinit și chiar gratis, dar gândurile mele au trecut de mult de stația Bani.

Anul acesta am renunțat. Am trimis câte un SMS unor oameni pentru care am avut un gând de bine și m-am emoționat când membrii familiei mi-au făcut o surpriză și mi-au umplut ghetele deși știam că surprizele nu intrau azi în buget. Nici nu am de gând să mănânc toate dulciurile, le voi împărți cu cine le-a oferit, dar a contat pentru toții ani de ghete goale și pentru toată furia adunată în acest an, furie care m-a făcut să renunț.

Am așteptat ziua mea doar ca foarte mulți să uite complet de mine iar alții să intre în dispute cu mine tocmai atunci, am așteptat diverse ocazii de a fi alături de oameni pe care îi numeam senină prieteni vechi doar ca ei să mă excludă în moduri din ce în ce mai subtile și mai des. Am așteptat să mă revăd cu oamenii care nu mai au timp și ochi de mine. Fiecare încercare de a mă reapropia de ei m-a lăsat cu sentimentul că deranjam când sunam sau mă ofeream să ne vedem. Mi s-a demonstrat că e nevoie oricând să o iei de la început, nu interesează pe nimeni ce și de ce, ce ai, ce nu ai, îți meriți soarta fiindcă ești adult. Și ai ales. Aia. Sau aia. Sau aialaltă.

Dacă tot merit și îmi merit, atunci să spun cum am ajuns furioasă. Nu îmi vine să cred că nimeni nu recunoaște, mai ales unde este cazul, că fetele sunt crescute pentru a fi măritate, în sensul cel mai dublu cu putință a cuvântului iar băieții pentru a avea casă și mașină și a își alege fata potrivită. Eventual potrivită cu casa, mașina, programul băiatului și așteptările apropiaților acestuia. Apoi, fata va face un copil (sau mai mulți) cărora va încerca să nu le dea aceeași soartă, dacă nu uită de planul acesta până apar copiii.

Nu îmi vine să cred că dacă ceri ajutorul cuiva iar persoana îți spune dar de ce nu te ajută fractu/ cumnatu/ soțu/ mama/ celălalt prieten comun/ etc tu ești cel care are o problemă fiindcă nu ești în stare să te descurci singur. Dacă vei spune problemele tale altcuiva, fără a cere ceva anume, te vei procopsi cu alții, inclusiv eu care am ascultat ce ai spus, au probleme mult mai MARI. Ar fi mai simplu și mai sincer să spună că nu îi pasă. Nu va întreba nimeni de ce nu îi pasă.

Aud mereu chestii de rahat despre România, chestii care vin din prea multe direcții dar mai ales de la cei care au eternul termen de comparație cu în afară. În afară de români, cine mai e responsabil de România, mă scuzați că întreb?? Românii fac România, și nu, nu am fost în afară, dar în afară de acest argument ce mai aveți de spus? Când spuneți că românii sunt și fac și dreg vă excludeți automat, voi sunteți în afara problemei...afară să stați, părerea mea. Cine vrea să ajute nu va începe și nu va termina cu datul peste nas.

În încheiere, revin la bani. Am avut luni de zile în care mi-am dorit o vorbă bună sau sprijin moral, uneori de la anume persoane, și m-am trezit cu toate cele de mai sus. O vorbă bună nu costă, dar trebuie să vrei să o rostești; și mai ales să nu simți că trebuie să minți persoana care poate sângerează din tot sufletul în fața ta. Da, îmi poți spune o vorbă bună chiar și mie, dar trebuie să vrei.

Am renunțat în acest an. Nu mai cred în comunicare. Nu mai cred în prietenie. Îmi vine să scriu despre naveta în ploaie făcută la spital pentru recuperări, poate vede și persoana care mă invidia subtil că am avut concediu de două ori anul acesta. Poate văd și domnii șoferi care abia opresc să ia pe cineva de acolo, că e prea în drum.

Viața nu este niciodată despre un singur lucru sau un singur om, iar dacă este despre o singură persoană, aceea ești tu, care trăiești  o poveste cu mai mulți autori, dintre care cel puțin doi necunoscuți.

Având în vedere furia care abia acum scoate capul într-o postare, nu pot decât să NE doresc Pace pe Pământ și în inimile noastre. Noapte bună.