De Sărbători

Crăciunul a trecut, mai mult sau mai puțin așa cum toate trec, lasând în urma lor amintiri și oameni care uneori nu mai pot fi cum au fost. Orice întâmplare ne schimbă puțin, chiar dacă doar ciupește puțin proverbialul obraz sau cojește vopseaua de pe tot felul de tinichele. Încerc să îmi iau gândul de la listele cu priorități și lucruri pentru care sunt recunoscătoare pe care, recunosc, de cele mai multe ori le-am creat în febra momentului. Știu prea bine ce s-a schimbat pentru mine în acest an și în unele cazuri și cine, dar nu este nimic de poveste în partea aceasta.

Am rămas cu multe, multe întrebări, cu atât mai mult cu cât mi s-a demonstrat că destul de multe lucruri nu sunt cum credeam eu și mai ales cum speram eu totuși, sau poate încă îmi doresc în ciuda a ceea ce cred și în ciuda a ceea ce viața parcă se străduiește să îmi demonstreze. Cred că cu aceasta rămânem garantat după ani și ani de viață, cu întrebări; într-un fel este bine fiindcă poate fără de acestea ne-am pierde rostul și timpul. Chiar nu sunt curioasă cum ar fi o viață în care aș avea răspunsul la toate întrebările mele. Al doilea lucru (care în ordinea importanței este și primul și ultimul) cu care rămânem suntem noi înșine, iar dacă de aceasta încercăm să scăpăm, viața va fi într-adevăr grea pentru noi. Părinții la un moment dat se duc, asta în cazurile familiilor nedestrămate timpuriu din tot felul de motive. Prietenii au propriile vieți și familii de care se preocupă, iar unii dintre ei nu vor pierde ocazia să ne reamintească asta în cele mai interesante momente. Cred că până la urmă prieten este acea persoană cu care te înțelegi și respecți și care manifestă reciprocitate în dorința de a fi fiecare partea din viața celuilalt indifent cât de fericiți sau nefericiți sunteți în anumite perioade. Dar chiar și așa, un prieten are propria viață, iar viața ta are nevoie ca tu personal să te ocupi de ea. Copii la un moment dat cresc, și cel mai probabil un părinte va dori să îi vadă înălțându-se în propriul lor zbor, iar el va rămâne în urmă privind. Un copil nu e o garanție pentru o bătrânețe lipsită de griji și singurătate. Și nu cred că trebuie să vă spun tocmai eu că bărbații și femeile din viața noastră pot dispărea ca prin farmec, uneori chiar independent de voința noastră.

Cine rămâne atunci? Rămâi tu cu capul prin de gânduri, cu sufletul doldora de deciziile luate, încercând să ridici un picior pentru a face următorul pas pe un oarecare drum.

Însă culmea, nici acum nu cred că omul este făcut pentru a trăi singur, cred că orice om are nevoie de o familie și de prieteni iar ei au nevoie de el, tocmai fiindcă nu avem nevoie unii de ceilalți pentru a supraviețui ci pentru a trăi mai frumos, pentru a creea, pentru a rezona și pentru că, fie că ne convine sau nu, cu toții suntem oameni iar înțelepciunea și dragostea nu se capătă în mod solitar în vârf de munte.

Lăsați-l pe 2014 să treacă, manifestați-vă recunoștința dacă așa simțiți, trageți concluzii dacă vă preocupă asta și lăsați-o mai ușor cu mâncarea și poate și cu băutura. Vă doresc un An Nou care să vă aducă sănătate și cele necesare pentru a ne continua călătorie prin lume, așa cum este ea și cum vom deveni noi.