Adio, idei

Norii nu-mi dau pace, iar gândurile au făcut un popas și un foc de tabără. Noul An a venit peste mine de trei zile și mi-a luat două să îmi dau seama ce îmi doresc pentru 2015.

E interesant să văd cum mă agit an de an și zi de zi pe aceleași subiecte apoi să constat periodic că am rămas de unde am plecat. Ba chiar, mai rău. Au trecut câțiva ani din viața mea pe care nu îi voi primi înapoi iar mintea mea e ...aproape intactă. Altfel nu îmi explic o stagnare totală și...eternă. Fiecare lucru care merge prost este suma deciziilor luate, fiecare eșec în relațiile interumane este rezultatul direct al încăierării dintre personalitatea mea și personalitatea aparent uniformă a celorlalți, așadar pot crede liniștit că am luat doar decizii proaste și că sunt extraterestru dacă de treizeci de ani nu mă integrez în societate neam.

A fost o vreme când mie îmi era foarte clar, fără a mă gândi la asta, că în momentul în care nu voi mai visa și nu îmi voi mai dori nimic, cel mai probabil nu mă voi mai da jos din pat. În continuare cred că așa este. Numai că viața este singurul dar pe care îl primim și îl putem pierde într-o secundă așa că am fugit de moarte de când mă știu în toate modurile în care m-a dus pe mine mintea aia imaculată. Știu că oricum mă va prinde așadar nu văd rostul să mă arunc în brațele sale în momente de nimic total. Ba m-am și temut de ea, deseori la limita ridicolului în stilul în care Omul reușește să se întrebe de ce trebuie să moară, mai ales dacă nu e pregătit.

Am și răsfoit câteva cărticele despre puterea gândirii și din nou, probabil la mine e la câțiva wați, oricum, ceva mai puțin ca un bec care luminează o încăpere. Mă întreb ce este de făcut, iar până atunci probabil voi exista la modul tradițional muncă (dacă o am și pe aceea)- casă- lene-nesiguranță.

Fantasticul meu plan pentru 2015 nu există. Am tot sperat că voi fi cândva pregătită să scriu o carte pentru cei care (se) simt ca mine mai des decât este cazul, poate îi ajut cu ceva, dar în ritmul ăsta mai bine ar scrie ei ceva ce aș citi eu.

Nu îmi doresc nimic pe 2015. În momentul ăsta simt că nu are rost.