Cei care au mai citit pe aici în ultimul an ştiu deja că anul trecut în mai am suferit o intervenţie cu laser la umărul drept şi că m-am luptat ceva cu recuperarea. Recuperarea a mers bine, mai ales că m-am ţinut de fizioterapie cât încă era proaspătă treaba şi chiar abia aştept următoarea serie. Din păcate pentru mine balamucul nu s-a oprit aici, urmând un tratament nasoleanu la stomac (finalizat şi ăla cu succes), ceva probleme de hipertensiune pe fondul unei decizii controversate în mintea-mi, şi, bineînţeles, surplus de greutate care mi-a afectat un genunchi.
Pe scurt, simţeam că am luat-o razna, viaţa personală fiind şi ea în toate culorile curcubeului. Şi chiar dacă nu asta era cea mai mare belea, îmi era dor să mă simt bine fizic, să se uite urât unii oameni pentru că tot slabă
Hopaa! Nu am fost fan Kurt Cobain, dar dooh mi-am dat seama că trebuie musai să prind şi eu un loc la orele optsprezece. Din fericire am prins şi mi-am propus apoi să vă descriu experienţa, însă există lucruri pe care trebuie să le trăieşti şi nu să le povesteşti. Când aveam mai multă minte mă gândeam că la rubrica asta intră: pe cine iubesc, cui mă rog, un bine făcut, ceva ce mi-a spus altcineva, ceea ce ştiu că am de făcut într-o situaţie dificilă şi în general viaţa. Şi uite că acum am un blog pe care spun aproape tot relativ cenzurat.
Despre şedinţa de Nirvana vă pot spune că a fost în premieră în Năvodari, că este ceva nou la noi în ţară, că te face să transpiri abundent în timp ce te relaxezi, că este foarte accesibilă din punct de vedere al condiţiei fizice- ce emoţii am avut din cauza genunchiului îndărătnic şi a tensiunii buclucaşe, le-am avut degeaba din fericire; că te învaţă să respiri- un proces automat şi totuşi cumva superficial la oameni, să respiri conştient este cu totul altceva, că îţi pune şi musculatura şi ligamentele la lucru- dar eşti prea preocupat cu alte senzaţii decât aceea că depui un efort, că îţi dă literalmente posibilitatea să uiţi cum te cheamă câteva minute. Şi că este ceva binevenit oriciui oricând din punctul meu de vedere. La final abia am coborât treptele fiindcă ultima oară făcusem mişcare într-un cadru organizat în decembrie 2014 la OCH, vă daţi seama. Dar ăsta era doar exteriorul, pe interior era bucuria primului pas făcut înspre ceva ce mi-a lipsit enorm în ultimii doi ani. Doamnele Nicoleta Mocanu (Instructor Freestzler Cardio şi Instructor Nirvana Fitness (NIN) şi Laurea Bunea (Instructor Freestzler Pilates şi Instructor Nirvana Fitness (NES) sunt din altă lume, graţioase dar atletice, şi au explicat pe înţelesul tuturor conceptul de Nirvana Fitness, recunosc iar, o combinaţie surprinzătoare. Exerciţiile au fost efectuate la lumina lumânărilor, în semi-obscuritate, pe saltele pe podea, beneficiind de muzică ambientală, care avea şi rolul practic de a ne ghida în timp ce exersam. Să ştiţi că mi se întâmplă rar să îmi caut cuvintele pe pereţi şi să nu fie acolo. Chiar dacă doamnele au fost doar în vizită aştept cu nerăbdare şi alte provocări din partea Reflex Dojang care împlineşte în această lună patru ani de activitate. LA MULŢI ANI!
Şi pentru a nu o încheia chiar în coadă de peşte, cum se spune că pofta vine mâncând mi-am tras singură un şut şi am aterizat într-o marţi la o oră de Rebound şi, chiar dacă la un moment dat doar mă uitam, cred că eu şi articulaţiile mele ne-am găsit un nou prieten.
interesant....
RăspundețiȘtergere