Ne (mai) vedem la colț

De fiecare dată când cred că am înțeles, în sfârșit, ceva, mi se arată că nu am nimerit-o nici de data asta. M-am săturat să aleg de fiecare dată să mă consolez, pe rând și mai rar simultan, că: am prieteni măcar, familia contează, cel de lângă tine contează (mai ales dacă ești forever alone). Importante sunt toate pentru mine, am evitat o viață să aleg între ele. Le vreau pe toate, și niște bani dacă se poate, mai mulți. Și să nu îmi fie scârbă să îi fac, iar când îi număr să-mi zic mai bine decât nimic, mai bine. După cum am mai spus pe aici, am motivele mele să cred că nu valorez prea mult pentru alții. Și motive clare să cred în rupturi definitive pe care încercând să le repar m-am trezit că, la cum continuă discuțiile, s-ar putea să le prefer...duse. Mă mai și trezesc că stau cu mâinile în sân pentru că efectiv nu pot face nimic pentru X sau pentru Y decât să îl las în pace, lucru la care nu mă pricep deloc.

foto credit : B.

Aloo, Zakule, ți se pare că pentru tine reușești să faci ceva/ mare lucru? Oamenii sunt oameni, n-ai ce le face, ori înveți să nu mai alergi după ei și să nu îi mai stresezi, ori dacă nu vă înțelegeți îi sari sau îi ocolești. Adevărul e că prea dau din coadă pe lângă unii și le cer părerile de mai deștepți decât mine. Ce iese? Vezi paragraful de mai sus. Dar dincolo de sentimente, orgolii (nu am, deci nu le sufăr pe ale altora), trecut (îl repet, că tot susține lumea că nu mi-am învățat lecția), există nevoia de oxigen, lumină, căldură sau umbră, apă, hrană, locuință, igienă, haine, îngrijiri medicale, educație, informare, stabilitate, posibilități practice și nu doar teoretice....de job-uri altfel decât cu contracte la negru sau cu oferte salariale care te obligă să rămâi în același loc, să depinzi de familie sau partener, să te târguiești pentru lucruri esențiale într-o lume civilizată a anului 2015, de spirit civic care nu implică filmări cu telefonul în direct la accidente rutiere și postate în timp real, fără atitudinea da ce coae îl cunoști?

 Aș vrea să  le mulţumescîn mod simbolic celor care au donat bunuri, bani, sânge, timp, şi cine ştie câte alte gesturi fără reclamă s-au petrecut, pentru că mi-au reamintit că oamenii nu sunt între oameni doar pentru a avea cu cine ne compara sau pe cine critica. Aș vrea să le mulțumesc celor cu inițiativă, care nu doar s-au gândit, ci au și pus în practică și au coordonat și alte persoane; celor care își iubesc meseria: pompieri, medici, salvatori, etc Meritați mai mult.

Dacă este nevoie, voi ieși în stradă, și sper să fac parte dintr-o schimbare în bine. Există mulți oameni inteligenți, dedicați, pro-activi, există și oameni amărăți, necăjiți. Tuturor le reamintesc că vineri seara avem întâlnire în stradă. Să ne înțelegem, nu somez, nu am de ce, eu abia îmi văd de ciorba mea, dar anunț și reamintesc că se vor întâmpla lucruri din care toți facem parte cumva. Exemplu de eveniment pe FB, aici https://www.facebook.com/events/893595070677783/

Numai bine! Continuați să fiți!