Ehei, și astăzi îmi aduc aminte cum zbieram la grădiniță că mama nu mă iubește și de aia mă uită acolo cu zilele. Încercam să îmi înduplec frații mai mari, tot cu lacrimi, dar nimic, familia mea era chitită să scape de mine. În fiecare seară ei sperau ca lacrimile evaporate de dimineață să fi fost un episod trecător, în fiecare dimineață le dovedeam contrariul. Ce-i drept, familia mea încă speră ca eu să mă maturizez, iar speranța, după cum bine știm, moare ultima. Revenind la perioada de grădiniță, după mii de minute, ce le păreau tuturor o eternitate, de negocieri și plâns cu convulsii, am ajuns să transform grădinița în timp petrecut cu bunica, mai ales la Albești, căminul meu spiritual. Așa că, ghiciți cine plângea cu lacrimi de crocodil în prima zi de școală. Nu știu, și acum sunt la fel, adică nu doar că plâng ușor, de tristețe, furie sau copleșită fiind de un moment artistic (spiritual). Este ca și cum s-ar aștepta cineva să mă trezesc veselă luni dimineața la cinci fiindcă mă duc la muncă unde am colegi de vârsta mea, dintre care o tipă drăguță care poartă rochițe frumoase. Sunt de acord că un mediu armonios la locul de muncă scutește neuroni și artere, sunt de acord că o meserie care îți reflectă înclinațiile și calitățile este ceea ce s-ar putea numi locul (de muncă) potrivit, sunt de acord și că, cantitatea de timp petrecut împreună cu colegii și colaboratorii îi transformă pe aceștia într-o a doua familie, cu care, ca și cu cei de acasă, poți avea legături mai apropiate și mai bune sau nu. Dar cum nu mă încânta să mă duc la grădiniță doar fiindcă sunt alți copii, nu mă încântă spre exemplu să merg la Opt Martie cu vecine sau colege cu care împart cel mult un bună ziua.
Așadar, eram tot timpul cu ochii după mama și fratele mai mare și deseori împreună cu bunica, căreia nu mi-ar ajunge timpul și două blog-uri să îi dedic câte o postare pentru fiecare moment. De fapt, mi-ar ajunge, dar este una dintre acele situații rare și prețioase în care nu am niciodată la îndemână cuvintele. Astăzi sărbătorim Ziua Internațională a Femeii, unii dintre noi cu alcool și striptease, alții cumpără buchete generoase de flori- din păcate, mai mult constrânși de împrejurări, pentru mulți este doar o oricare altă zi în care iubesc și știu că sunt iubiți. Automat sărbătorim și Ziua Mamei.Nu am texte-n mine cu Ești cea mai bună mamă din lume, în primul rând fiindcă mă îndoiesc că este un concurs și nu înțeleg pe ce considerente se face comparația, între cine și ce. Mama e Mama și nu îmi trebuie alta cu care nu știu, să mă înțeleg mai bine. Când eram la prima încercare de mers la grădiniță, i-am reproșat că nu purta poșete și cercei ca ai celorlalte mame (ale colegilor). Apoi, ne-am contrat pe subiectul pe vremea mea. Avem și în prezent destule subiecte...încinse, însă:
Mama Mea înțelege umorul subtil și permite celor din jur să glumească cu ea. Mama Mea știe răspunsurile la întrebările de la concursurile de cultură generală fără variante. Mama Mea știe cum e să fii femeie și nu crede că este de datoria ei să fie mai dură cu oamenii decât este Viața însăși. Mama Mea a fost tânără, frumoasă și sociabilă, și fiindcă a văzut viața nu o judecă inutil pe a altora. Mama Mea îmi face ceai și supă la aproape patruzeci de ani ai mei. Mama Mea nu a îmbătrânit degeaba, mi-aș dori, cu mintea pe care o are, să fie iar tânără puf...și eu iar copil (cu atâta mintea cât am acum) și viața ar arăta altfel (nu doar celebrul cântec spune asta, ci noi ajungem să o spunem). Mama Mea nu are Orgoliu, lucru pe care prea mulți îl confundă cu demnitatea. Acum cred că e acasă cu bunica și fac un aluat.
Într-o lume în continuare a bărbaților, nu mi se pare puțin să știi să dai cu pumnul, să folosești un ciocan și să conduci un camion, să despici aritmetica-n cinșpe și cu toate ăstea să decizi să gătești după o zi obositoare de muncă, să taci din cauza unui alt orgoliu cu care te intersectezi în viață și să oferi tot ceea ce poți din ceea ce ai și îți permite contextul. Iată cel puțin o parte din motivele pentru care mama este doar una, o parte mare sau mică, nu știu. Știu că astăzi este Opt Martie, dar pasajul acesta ar suna la fel în orice anotimp. Cât despre Opt Martie....
sursă foto: flori de la nepoţi şi cumnat
Dacă acum doi ani am mers la stadion la meciul de rugby dintre naționala României și Belgia, iar anul trecut am fost la un tur al Constanței cu Diana Slav și apoi la B.M. anul acesta am petrecut ziua în bocanci și bluză vătuită, cu un mare chef de relaxare.
Tuturor Mamelor, dar și Femeilor, La Mulți Ani! Vă doresc sănătate, respect, iubire și împlinire de dorințe care nu se spun nici măcar pe acest blog. Numai bine!
P.S. Foto cu mărţişorul de anul acesta, ca dovadă a dorinţei de a petrece Opt Martie în bocanci.
0 comments:
Trimiteți un comentariu