Deloc de vară. Gânduri.

Ești puternică, doar ai fost supusă emoțional la atâtea chestii. Trebuie să fii puternică, mamă, asta e viața, să mergi înainte. Ești cea mai tristă persoană pe care o cunosc și te plângi încontinuu. Toate la fel de adevărate și destul de complicat de exprimat prin tastatură. Totuși o fac din eterna dorință de exteriorizare. Uneori chiar am nevoie să îmi trăiesc tristețea sau nemulțumirile fără a mi se pune pumnul în gură, ceea ce în ultimul an m-a condus îndeosebi la stări de furie. Mai mult sau mai puțin controlabile. Inițial mi-am zis să las prejudecățile altora (afirmație valabilă în ambele sale sensuri) și să merg la psihiatru. Apoi m-am gândit la momentele Kodak în care doctorul îți recomandă repaos sau o schimbare majoră și tu ai condiții pentru ele pe dracu. Și cum nici nu am putut schimba ceva m-am ferit să mai deschid gura în fața celor care mi-ar fi înțeles mai mult sau mai puțin starea, și ei din ce în ce în ce mai puțini. Cineva chiar mă întreba cum poate suporta o altă persoană tristețea mea. Atunci am întrebat dacă compătimește situația persoanei. Dar răspunsul este: o tolerează ocazional, până la o anume limită (care variază uh la la în funcție de proprii nervi), fără a face măcar o dată ceva concret, din proprie inițiativă ceva care să îmi aducă aer în piept și un zâmbet pe față. Există o atitudine aparte de care am și am avut parte mai des decât prevede legea, aceea a criticilor continue, cu scop constructiv pe naiba, critici care mă pot face să iau în considerare că am o mie de defecte și să pierd din vedere orice calitate, oricât de mică. Este vorba de persoane care cred inclusiv că scrisul meu este o prostie, o pierdere de timp, cel mult ceva de umplut timpul. Dacă mă întrebați de ce pun preț pe părerile lor, nu vă pot da un răspuns atât de dureros legat de oameni care evident nu sunt pasageri în existența mea. Am spus de multe ori că blog-ul meu nu este și nu va deveni instrument de răzbunări personale (poate cu excepția situațiilor sociale, cum ar fi a angajatorilor din Constanța) și cu atât mai mult am evitat oferirea de indicii despre astfel de persoane, multumindu-mă să scriu articole despre cei care mă inspiră la modul fericit. Slavă Domnului, încă cunosc și voi cunoaște astfel de persoane care fac pentru lume și pentru mine mai mult decât pot arăta eu în câteva paragrafe amărâte.

Dar, când factorul comun unor relații conflictuale, unei comunicări vraiște, unei contradicții de personalitate ești tu, mergând pe partea logică problema ești tu iar ceilalți sunt ok cu atitudinea lor subminantă fiindcă, din nou, ei sunt o majoritate. Și trebuie să știi tu să îi iei (ca atare) pe cei care te rănesc și în prezența cărora zâmbetul îți piere aproape instantaneu. Mirific. Am o stare de extaz pe acest subiect, după cum reiese clar din acest articol.

Nu pastilele de tensiune sunt soluția pentru un șir de alegeri neinspirate, între un drac gri și alt drac gri închis, uneori între totul și nimic, pentru că am ajuns la concluzia că doar renunțând la foarte multe pot ajunge mai aproape de ceea ce îmi doresc și de ceea ce simt. Aș putea crede că îi înțeleg pe cei aflați în situația mea dar nu sunt sigură că există cineva atât de dobitoc și de disperat. Iar dacă există, nu pot decât a îi cere iertare că l-am făcut dobitoc disperat. Și acum mi-a venit în minte o persoană care va zâmbi acestui rând și care face parte dintre cei despre care am scris și voi scrie.

E vară, chiar mai e puțin și se va termina, chestie care de obicei mă termină și pe mine fiindcă îmi place mai mult să leșin în picioarele goale decât să dârdâi în bocanci cărând o tonă de haine. Fiindcă îmi place marea și aș vrea să fug pe malul ei mai des decât apuc...e vară și lumea este în concediu sau cu gândul la vacanță și vin eu cu articolul ăsta și le stric rostul.

E vară, și cred că niciodată nu am avut o sete mai mare de cer înstelat, de picioare în apă în plimbări kilometrice, de lectură la umbră, de ananas și portocale, de muzică în aer liber și de drumeții, fie și prin zonă. În următorul articol voi reveni cu ceva idei de împușcat timpul liber.

Vă doresc alte gânduri decât ale mele. Aveți grijă de sufletul vostru.

sursă foto: financiarul.ro