Sunt Zak și astăzi vă voi povesti Pe unde am umblat eu vara aceasta
Cu mare tam tam este anunțată pe scenă nimeni alta decât Nicoleta Nucă. În public, eu, CH și gașca ne uităm unii la alții ridicând din umeri. ,,Noi o știm de la Te cunosc de undeva,, explică CH grupului. Pe scenă răsuna în toată splendoarea fix piesa asta. Nu știu de ce, credeam că este a Deliei. Momentul se consumă lăsându-mă fundamental pe gânduri, nu din pricina versurilor cât a interpretării propriu zise. Senzația de a îți scrie trăirile, de a le pune pe muzică și de a le reda în fața unui public larg cântându-ți durerea, suferința, umilința sau rușinea și de a te elibera într-un mod aproape extatic de ele este o senzație pe care deseori am căutat-o în fiecare rând al fiecărei postări. În seara aceea, pe plaja dintre Venus și Saturn, gândul mi-a zburat aproape instataneu la o perioada din viață în care am primit în mod public o recenzie despre cât de mult las eu de dorit ca om și ca femeie îndeosebi. Răspunsul meu nu a fost nici măcar de lașitate, mai ales că gesturile descrise îmi aparțineau într-adevăr și eram deja sătulă să mai caut scuze pentru ele sau să am așteptări de la persoana care mă elogiase doar fiindcă a putut. În schimb, atunci am șters o mare parte din postările proprii, care nu aveau nici cea mai mică legătură cu momentul, cu perioada sau cu omul, dar panica își spusese cuvântul. Am trăit intens și pentru mult timp de atunci panica, că blogul meu deschide mai multe ferestre decât ar fi cazul spre sufletul meu sau spre visele mele. Uneori încă am teama că deschide portițe și spre alte persoane dar îmi trece repede fiindcă pe cei pe care îi critic îi critic pe față sau la modul general, cât despre alte secrete mai dulci, ei bine, cred că pot scrie liniștit și de acum înainte fără teama că cineva va săpa după vinovați. A îți expune propriile trăiri, ușor alegoric și întotdeauna subiectiv rămâne pentru mine un etern motiv sau chiar pretext de a scrie și de a trăi.
Trăirile artiștilor care redau un text învățat sau propriu impregnat în carnea și în visele lor sunt pe atât de complexe pe cât sunt de dezirabile și înălțătoare din punct de vedere spiritual. La Concertul Europa FM Live pe plajă m-a cucerit ulterior și atitudinea Deliei, care se ,,juca,, pe scenă și care dispune de calități vocale să spunem pe gustul meu. Iar mai târziu am rămas cu gura căscată la piesele și la poezia celor de la Carla's Dreams, fiind astfel impresionată plăcut de cine mă așteptam mai puțin și mai puțin. Diferența între un concert live și o înregistrare și-a spus din nou cuvântul asupra mea. Cuvinte de apreciere pot fi spuse și despre interpretarea lui Mihail care a urcat pe scenă pentru o singură piesă parcă, rănit și singur cu o chitară.
Atmosfera a fost pe măsură, demnă de un astfel de concert și până la urmă demnă de publicul Europa FM. Din păcate într-un contrast izbitor cu Folk You, despre care încă nu îmi găsesc cuvintele să povestesc. Sonorizarea bună însă la un moment dat aveam impresia că Sellgros este pe lista de perfomer-i din seara respectivă, la plecare cineva din grup memorase refrenul publicitar și l-am cântat împreună pe stradă. În rest o vreme frumoasă, cu cer înstelat, nici prea cald nici prea frig. O mulțime de oameni care cântă sub cerul înstelat la unison, frumos, frumos, frumos.
Mă bucur că am bifat aceste seri. Mulțumesc CH. Mulțumesc lume cu care am mers și voi merge!
Poate vă voi spune puțin și despre Bike Fest, că despre Folk You deja v-am promis. Numai bine! Spor la fredonat!
Recunosc că aseară am participat și la reprezentația Zdob și Zdub însă de pe canapea, prin intermediul radioului.
0 comments:
Trimiteți un comentariu