ca in fiecare seara, incerca sa isi ia zece minute pentru sine. din balcon urmari traficul aerian - deloc agitat, indolent- al norilor. din cand in cand se mai vedea cate o stea. si o buca de luna- avea din nou impresia ca toti ii intorc spatele.
in seara aceasta, pe langa stele, mai straluceste ceva. e o lacrima in coltul stang al ochiului drept- asta poate pentru ca viata e complicata si te ataca pe diagonala, stramb- fiindca nu este dreapta. nu se gandea insa atat de departe cand a tresarit lacrima.
nu se gandeste deloc. sunt cateva secunde fara ganduri. fara lumea din jur. priveste cu seninatate la cer pana nu mai vede nimic. atunci, tocmai pentru ca uita, isi permite sa isi aduca aminte si sa lacrimeze. poate si ofteaza, iar capul si-l tine intr-o parte, pentru a nu confrunta nimic direct.
seara, in balcon, macar zece minute. un minut pana la uitare si restul trec de la sine.
se uita la acvariu, asculta muzica in surdina, fara incaltari, fara sosete, fara ceas la mana, fara batai de inima aiurea in tramvai. credea ca nu va face asta nicicand, dar isi aprinde o tigara. fara detalii despre tigara. fara detalii despre singuratatea din viata sa. fara amintiri sau dorinte. uneori fara nori pe cer, alteori fara stele.
nu este tristete, este pur si simplu un om, pe balconul sau, incercand sa mimeze un unvers paralel - in sensul de detasat, pentru cateva minute. are un zambet frumos- ar trebui sa ii spuneti mai des!- iar in seara aceasta are o lacrima stralucitoare.
a sosit si noaptea. ma gandeam de mult la balconul sau, unde miroase placut a plante si a liniste, unde metaforele isi pierd rostul sub stele sau nori, muzica in surdina si pesti colorati si haiosi.
somn usor personajului nostru.
Back again to Cyprus
Acum 6 ani
0 comments:
Trimiteți un comentariu