Chiar şi în Rai, omul era singur. Iar femeia a fost antidotul. Mă refer strict la textul biblic, aşa cum este înţeles de unii dintre noi. Dincolo de noţiunea de cuplu, mai observ ceva. Omul era în Rai şi era singur. Ce chestie.
Cum s-au înţeles apoi bărbatul şi femeia, e istorie literalmente şi se scrie şi în zilele noastre. Dar dacă ea a venit la început în rol de soaţă, în vieţile celor mai mulţi a apărut şi va apărea în rol de mamă. Aşa că, rescriu: pentru că omul nu mai era în Rai printre îngeri şi aproape de divinitate, el a primit...o mamă.
Iată legătura dintre om şi om care transcede existenţa pe pământ şi care e adevarata legătură "până ce moartea ne va despărţi". Nu pot scrie toate acestea fără a mă gândi la femeile din viaţa mea pe care le admir pentru destule lucruri şi dintre care unele sunt mame.
Sunt mai degrabă genul care stă leneş pe un scaun cât îmi pregăteşte mama o cana de cacao cu lapte decât prietena care va şti multe despre copilul tău, te va întreba mereu despre evoluţia lui şi se va oferi să petreacă timp cu acesta. Deocamdată sunt pe latura în care sunt eu copilul cuiva şi cam atât.
Iar cui spune că nicăieri nu e ca la mama, îi spun eu cât de bine e la mama mamei. Sunt printre puţinii norocoşi care au o bunică matusalemică şi sprintenă şi care le este prietenă.
Păcat că uneori este nevoie să vină 8 martie pentru a ne aminti importanţa acestor lucruri. Nu mă pricep să scriu lucruri cum ar fi"cele mai de preţ podoabe din lume ce îţi vor cuprinde gâtul sunt braţele copilului tău" dar cunosc destule femei care confirmă zicala prin comportamentul lor.
Le dedic această postare folosind abuziv pretextul lui 8 martie şi le cer scuze că nu am încercat să le poetizez trăirile, cum am făcut de multe ori cu trăirile altora pe aici. Şi le urez mulţi ani în care faptele lor să vorbească mai frumos decât ar putea vreodată a face o postare (chiar şi pe aşa blog plin de talent).
Cum s-au înţeles apoi bărbatul şi femeia, e istorie literalmente şi se scrie şi în zilele noastre. Dar dacă ea a venit la început în rol de soaţă, în vieţile celor mai mulţi a apărut şi va apărea în rol de mamă. Aşa că, rescriu: pentru că omul nu mai era în Rai printre îngeri şi aproape de divinitate, el a primit...o mamă.
Iată legătura dintre om şi om care transcede existenţa pe pământ şi care e adevarata legătură "până ce moartea ne va despărţi". Nu pot scrie toate acestea fără a mă gândi la femeile din viaţa mea pe care le admir pentru destule lucruri şi dintre care unele sunt mame.
Sunt mai degrabă genul care stă leneş pe un scaun cât îmi pregăteşte mama o cana de cacao cu lapte decât prietena care va şti multe despre copilul tău, te va întreba mereu despre evoluţia lui şi se va oferi să petreacă timp cu acesta. Deocamdată sunt pe latura în care sunt eu copilul cuiva şi cam atât.
Iar cui spune că nicăieri nu e ca la mama, îi spun eu cât de bine e la mama mamei. Sunt printre puţinii norocoşi care au o bunică matusalemică şi sprintenă şi care le este prietenă.
Păcat că uneori este nevoie să vină 8 martie pentru a ne aminti importanţa acestor lucruri. Nu mă pricep să scriu lucruri cum ar fi"cele mai de preţ podoabe din lume ce îţi vor cuprinde gâtul sunt braţele copilului tău" dar cunosc destule femei care confirmă zicala prin comportamentul lor.
Le dedic această postare folosind abuziv pretextul lui 8 martie şi le cer scuze că nu am încercat să le poetizez trăirile, cum am făcut de multe ori cu trăirile altora pe aici. Şi le urez mulţi ani în care faptele lor să vorbească mai frumos decât ar putea vreodată a face o postare (chiar şi pe aşa blog plin de talent).
0 comments:
Trimiteți un comentariu