Nisipul frige, iar vântul ustură în unele zile. Alteori soarele se lasă colorat de un imens creion gri care trasează straturi peste straturi de nori, dar ploaia pe care o așteptăm nu mai vine. Prea cald e, marea îmi este ademenitoare dar parcă din ce în ce mai departe, cu cât dogorăște soarele mai tare și bate lumea în cap. Uneori, din neatenție, ne julește umerii sau vârful nasului, alteori ne salvăm cu cremă sau umbre. Poate asta face lumea, în general, vara.
Eu doar mă uitam în gol, și uitam. Și voiam doar ochelari de soare în vârful capului să nu mă deranjeze părul, ananas în pahar și să stau în picioarele goale o zi întreagă fără a îmi fi chiar și puțin frig. Iar seara mă aruncam în cap în larg, și, uneori, dacă aveam noroc, număram două stele. Și era incredibil de liniște. Într-o zi, o privire m-a fixat cu blândețe, mascată de un zâmbet relaxat. Era ca un altfel de soare, mai călduț. Era un fel de oază mai ciudată. Și am meditat asupra ei, fără a crede că îi dau curs. Vara a curs oricum, și fără aprobarea mea. Gândurile mele au curs. Am înțeles cât de mult aveam nevoie să îmi fac rost de puțină fericire, și, după mult timp, am prins gustul plimbărilor solitare cu punct de reper la o cafea sau fresh.
Am înțeles că trebuie să îmi iau la revedere de la vară și nu mi-a fost cu mult mai ușor decât la doisprezece ani spre exemplu sau la nouăsprezece. Iar când am știut că am nevoie și de ciocolată caldă când începe să plouă, și de motive să îmi înghețe obrajii într-un zâmbet tâmp în toiul iernii, vara s-a risipit ca un vis frumos, ca un anotimp pur și simplu...trecător. Nu-s fata carpe diem, nu iau prietenii în chirie și nu mă interesează să aduc la intensitate maximă ceva astăzi, ceva care mâine să îmi lipsească mai mult decât mi-a fost prezent.
E frumos să ai imaginație, și să poți râde sincer și să pupi o dată la hăt ani un frumos mix de comunicare verbală și non-verbală cu aceeași persoană, dar și mai frumos este să nu te pierzi printre oameni într-un joc în care trebuie să îți pese mai puțin sau deloc fiindcă altfel ești naiv, credul, de modă veche sau fraier. Deci nu, nu vara este cea mai frumoasă, frumoase sunt multe.
Frumos ar fi să poți fi tu și celălalt să fie cum este și să fie o.k. fix așa, și tare bine este când se întâmplă. Așa cum nu ne zbatem să ne naștem sau să devenim muritori, așa să nu ne zbatem nici să iubim sau să ne înțelegem. Dintr-o luptă ies mereu învinși sau alte lupte.
Câteodată mai este și frig pe malul mării, și pustiu, și cândva mi se părea trist. Voiam neapărat hărmălaia de vară. Acum, ei bine acum doar mi se pare bine să pot fi acolo într-o zi oarecare, fără planuri, fără imperative, cu mine, cu plaja și cu vremea exact așa cum suntem ACUM.
Noapte liniștită tuturor!
0 comments:
Trimiteți un comentariu