Cu întârziere, pentru G.

Octombrie vine frumos și cald. Este o lună nesperat de calmă și de cele mai multe ori ne-a înșelat în mod plăcut așteptările. Zilele acestea m-a cuprins un dor uriaș de câteva momente cu mine și de anume locuri cum ar fi Cișmigiu, Oradea cu a sa toamnă orădeană sau chiar Tăbăcărie al nostru, cu câni simpatici și bicicliști de care mă feresc constant. Am vrut să îmi iau jucăriile și o cafea dulce și fierbinte și să mă duc aiurea vreo trei ore cum nu am mai făcut de cel puțin trei ani de zile. Nu m-aș fi așteptat să o spun, dar îmi place toamna. Și-mi place din când în când puțină singurătate care să îmi dea voie să respir și să visez. Cumva, toamna mă prinde mereu contemplând la viitor și jelind prima zi de facultate sau ultima toamnă în Oradea, melancolii absurde de care nu am reușit încă a mă dezvăța. Dar încerc!

Toamna pentru mine este octombrie, orice altceva este irelevant, de la începutul școlii până la ploile mult prea reci urmate subit și sec de câte un îngheț ale lui noiembrie, una dintre cele mai indecise luni din calendar. În aproape fiecare an s-a întâmplat ceva deosebit pentru mine în această lună și din ce văd anul acesta nu vrea să se lase mai prejos. Dar despre aceste experiențe vom vorbi altă dată, poate.

Se spune despre cei născuți în octombrie că sunt Vindecători. Eu sunt născută în august și despre cei din august se spun altele, inclusiv că nu prea am suferi de modestie. Trecând peste, de câte ori mă gândesc la Vindecători, mă gândesc automat la o anume persoană care este într-adevăr unul dintre acești vindecători și cu care am relație destul de complicată și complexă, motiv pentru care când mi-a venit ideea de a îi dedica un articol am realizat că nu va fi floare la ureche să îl scriu. Așa că am decis să mă adresez direct, ca în celalte scrisori de pe blog:


Cred că ți-am mai zis că intimidezi lumea. Şi că mereu mă uitam când te priveai în oglindă dorindu-mi să arăt ca tine când voi creşte. Îmi mai doream şi să fiu puternică sau populară ca tine sau să pot face la fel unele lucruri dar timpul a trecut şi am rămas cel puţin la fel de diferite. Deseori am impresia că nu ţi-aş putea spune ceva fără riscul de a îţi părea siropoasă sau exagerată, însă menţionez că cel puţin în ochii mei eşti puternică, frumoasă, una dintre cele mai discrete persoane pe care le-am întîlnit şi că, chiar dacă pari dură sau solitară, lumea vrea să îţi fie în preajmă pentru tot ceea ce poţi şi ştii, pentru că poţi arăta cuiva drumul spre schimbare şi evoluţie şi pentru că faci dulciuri nemaipomenit de bune şi ştii să te distrezi împreună cu ceilalţi. Şi acum că am încheiat caracterizarea ca la literatură, îţi spun că ar fi trebui să vezi acest articol pe 30 septembrie, ca o surpriză în avans de ziua ta dar am avut un mic incident cu calculatorul şi până azi nici măcar nu ştiam dacă ciorna mai există sau nu.

La mulţi ani, soro! La multe frumoase şi deosebite zile de octombrie: inspiraţie, vreme de cutreierat, timp de meditaţie, litri de ciocolată caldă şi vagoane de fructe, sănătate şi linişte!