Trosnelile materiei cenusii

Cateva lucruri pe care am inceput sa le invat in ultimul an

In primul rand am aflat foarte multe despre mine, nu neaparat placute si nu tocmai magulitoare pe de o parte. Pe de alta, dialogul cu sine m-a ajutat sa imi reamintesc anumite principii de viata si sa meditez la punerea lor in practica. Cel mai probabil le-am gresit multor persoane, lucru usor de scris intr-un articol dar aproape imposibil de recunoscut unor oameni care ma ranesc perpetuand un cerc vicios al unei relatii defectuoase. Cel mai probabil cel mai departe am ajuns cu gandurile. Din aceste ganduri doresc sa va impartasesc astazi.

Copiii: nu pot spune ca am dezvoltat sentimente materne dar am avut ocazia de a reflecta mai mult asupra ceea ce inseamna educarea unui copil. Am ajuns la concluzia ca daca dai buna ziua unui copil pe scara sau il lasi la rand inaintea ta la magazin cand isi ia de mancare in pauza sunt sanse mari ca acel copil sa ii salute pe altii sau sa lase si el pe altii in fata. Copiii, cred eu, fara a fi parinte, sunt extraordinar de receptivi la mediul inconjurator, in special la varste fragede, atunci cand legatura lor cu lumea imateriala este inca foarte puternica. Ei dispun astfel de o intuitie ascutita, instincte puternice si un grad de toleranta pe care il pierd ulterior prin educatia rigida care poate fi familiala, sociala sau in institutiile de invatamant. Copii nu se nasc nici cu prejudecati, nici cu limite stricte, nici cu norme morale sau de alta natura in cap. Cu riscul de a va displacea cand spun asta: tocmai de aceea sunt puri. Acesti copii vor fi formati de propriile experiente, sentimente, trairi dar si de adultii din viata lor care uneori le vor face, poate neintentionat, deserviciul de a le forma gandirea conform propriilor lor experiente si principii, religii, culturi, personalitati. Acest lucru este pe de o parte un fenomen natural si explicabil, si, dupa cum spuneam usor involuntar. Insa ne afecteaza mai mult decat am crede intr-o lume in care fiecare isi apara patratica si nu oricine este dispus sa vada in afara ei. Raman asadar la ideea mea mai veche conform careia copiii fac ceea ce vad si simt, nu ceea ce li se spune.
Si fiindca am deschis subiectul toleranta si am atins vag notiunea de cunoastere, continui pe aceste doua linii, spunand ca:
Mi s-a demonstrat ca nu sunt o persoana toleranta si ca trebuie sa imi restabilesc echilibrul intre pres si tanc. O experienta la care m-am raportat si in acest articol este cea din recrutare. Si anume, oricat de tentant este sa razi de balarii din CV-uri sau perle din cadrul interviului, numai gandind putin in profunzime la persoana din fata ta vei putea vedea calitatile acesteia. Din nou, in teorie, usor de extrapolat in viata de zi cu zi. O alta lectie primita, in stransa legatura cu, cunoasterea este ca daca nu iti respecti munca nu o vei face bine. Intotdeauna am avut un gol in stomac daca nu am stiut sa raspund unui candidat la o intrebare adiacenta ofertei de munca. Cred ca de cele mai multe ori punctul meu slab a fost geografia sau faptul ca nu eram foarte la curent cu modalitatea de efectuare a unor formalitati in cadrul unor institutii dintr-o alta tara. Ignoranta este mai periculoasa decat necunoasterea, au stabilit altii inaintea mea. Eu pot doar confirma ca dezinteresul sau curiozitatea mi-au extins sau limitat propriile orizonturi.
Cat despre altii, cred ca am ajuns sa pretuiesc acea lungime de unda identica mai mult decat oricand. Obosita in a trebui mereu sa decid intre mine si un altul, lipsita de energie din a purta aceleasi discutii cu aceleasi persoane cu acelasi rezultat, mi-am dorit sa imi pot impune de-a dreptul punctul de vedere tuturor. Nu suntem obligatoriu unii mai rai si unii mai buni, unii mai prosti si unii mai destepti, unii mai irelevanti si unii foarte importanti. Suntem sau nu compatibili, rezonam sau nu, nu trebuie sa cautam relatii profunde acolo unde nu exista intelegere si teren comun.
Cam pe aici incepe cea mai importanta lectie, aceea de a iubi o alta persoana care iti este sau nu ruda, prieten, iubit, sot, pe scurt un om din viata ta pe care l-ai vrut, care s-a intamplat sa fie, pe care l-ai primit la nastere, pe care il cauti dupa un tipar mai mult sau mai putin constientizat. Iubirea are extraordinar de multe fatete si poate vreodata voi indrazni sa brodez un articol cu acest lait motiv.
Chiar daca nu inchei intr-o nota vesela, am invatat ca nimic nu iti poate selecta prietenii mai bine decat problemele grave sau problemele mari si repetitive care din cauza de lipsa de resurse financiare sau psihice nu au decat rezolvari probabile si teoretice. De aici si revolta mea fata de cei care isi exprima sentimentele si intentiile pentru o persoana numai dupa decesul acesteia.
Mi s-a reconfirmat ca toti sunt de acord ca propriile alegeri sunt doar responsabilitatea ta. In teorie. In practica ajutorul ti se poate refuza dar criticile, reprosurile sau sfaturile nesolicitate niciodata. Ca si cum unii oameni nu ti-ar datora decat o demoralizare sau un dispret constant.

Dar chiar si in teorie toate acestea implica o dezbatere complexa, usor in legatura cu iubirea dintre oameni, la care am admis ca nu ma pricep nici in teorie.

Si am mai inteles ca propriile decizii se platesc constant si cel putin in cazul meu nu duc la alte decizii mai bune neaparat. Dar mi-am si dat iar si iar seama ca nu as schimba nici o amintire chiar daca a dus la o lectie mai greu de primit.

Identitatea mea nu va fi determinata niciodata de ceilalti ci doar de faptele si preocuparile mele si de scopul meu.

Va doresc noapte buna si va multumesc pentru fiecare silaba cu care respiram la unison. Va urma...Ceva tot va urma.